În urmã cu vreo patru ani am însoþit o delegaþie oficialã care fãcea o vizitã în India. Þarã mare, cu potenþial economic remarcabil, dar ºi cu un mare procent de sãrãcie în cadrul miliardului sãu de oameni.
Am vãzut atunci un lucru remarcabil: toate maºinile oficiale folosite inclusiv de preºedinte ºi de primul-ministru aveau o vechime remarcabilã. Erau produse în þarã, erau bine îngrijite, dar inspirau un aer vetust. Obiºnuit cu defilarea de maºini supermoderne de la noi, mi-am exprimat nedumerirea faþã de niºte confraþi locali de breaslã. Aceºtia mi-au explicat cã nu vreo reglementare anume, ci bunul simþ al demnitarului îl face sã foloseascã aceste maºini care nu intrã în conflict cu percepþia oamenilor faþã de guvernanþi, care trebuie sã demonstreze modestie ºi grijã faþã de imaginea pe care o prezintã în faþa oamenilor.
Mi-am amintit aceste lucruri citind ºtirea potrivit cãreia Administraþia Prezidenþialã ºi STS-ul tocmai ºi-au cumpãrat maºini noi, de lux, de peste un million de euro. Este doar o secvenþã din frenezia cu care instituþiile publice dau iama în oferta automobilisticã de ultimã orã. Prefecturile au considerat cã nu se mai pot descurca fãrã câte un Tuareg de teren de ultimã generaþie, în valoare de peste 50.000 de euro bucata. Pânã ºi directorul unui muzeu din Iaºi nu mai putea trãi fãrã o maºinã de teren luatã din bani publici, ca sã nu mai amintim cã fostul ministru al învãþãmântului îºi trãsese pe blat un Audi de peste 60.000 de euro pe care-l þinea în garaj de frica sindicaliºtilor din învãþãmânt. Legislaþia ºi reglementãrile din domeniul administraþiei publice sunt extrem de relaxate ºi de generoase. Constructorii ºi importatorii strãini prosperã pe seama statului, care este cel mai pretenþios, dar ºi cel mai generos client. Asta în timp ce producþia internã este ocolitã cu strâmbãturi din nas, iar falimentul uzinei de la Craiova poate fi pus direct pe seama refuzului autoritãþilor de a da prioritate producþiei interne. ‘Daciile’ ºi ‘Daewoo’-urile au fost considerate depãºite, sub nivelul pretenþiilor celor aflaþi în trecãtoare funcþii, de la care doreau sã mulgã toate beneficiile posibile. ÃŽn puþine þãri, din Europa cel puþin, diferenþele dintre clasa conducãtoare ºi cea a celor conduºi au fost abordate cu o ostentaþie ºi o lipsã de bun simþ mai mare ca în România. O þarã care se scarpinã prin toate buzunarele pentru a mãri spre cota decenþei punctul de pensie, nu are nici o problemã când e vorba sã etaleze luxul de stat ºi de partid. Dintre multele modele la care am tras inutil cu ochiul, n-ar fi rãu sã ne oprim puþin ºi asupra celui indian. Mãcar aºa, ca un memento… |
|
| Accesari:
2518
|
Adauga o opinie