Două sunt domeniile în care bulgarii ne pot da lecții: grădinăritul și protecția datelor privind averile demnitarilor. Dacă din grădinărit n-am prea învățat mare lucru - piața Bucureștilui, în special, fiind aprovizionată tot de către bulgarii din satele din jurul Capitalei - din modelul de protecție a averilor am prins imediat șpilul. Ideea este că la bulgari a fost aplicat un sistem care - zic guvernanții noștri cu invidie - este foarte apreciat pe plan european. Adică: vine omul, demnitarul adică, și spune la începutul mandatului: am asta, asta și asta. Le pune frumos, cu mânuța lui pe hârtie și pac! - la secret! pentru că în varianta bulgărească nu-și mai bagă nici unul nasul să vadă ce-a agonisit demnitarul până să devină demnitar sau după. În linii mari, varianta bulgărească se apropie de cea ungurească - pardon! udemeristă. Mai exact, de obiecția d-lui senator Frunda, la mai vechiul proiect PDSR, inițiat încă de pe vremea fostei guvernări, cum că dacă s-ar publica lista averilor, aceasta ar deveni automat un soi de ghid pentru hoți, care ar ști ce și unde să caute (Nota bene: dl Frunda, a presupus, cu mult bun simț, că de la demnitari se pot fura mai multe decât de la simpli cetățeni). Nu întâmplător, pe la o recentă consfătuire, președintele partidului de guvernământ a avut cuvinte de laudă pentru prietenii noștri bulgari, care au reușit să rezolve magistral această spinoasă problemă, oferindu-ne totodată șansa de a nu ne mai obosi noi pentru a inventa ceva deja inventat. Dl Mihăilescu, cel care le știe pe toate la Guvern, a și dat un dat un exemplu de ce ar avea voie să afle publicul larg: doar despre sumele mai mari de 5000 euro depuse în bancă. Despre colecții de tablouri, opere de artă, acțiuni la firme sau mașini - nici o vorbă. Îi știți doar pe hoții români cum sunt: abia așteaptă să prindă un pont din surse demne de încredere, pentru a acționa. Așa încât noul proiect nu doar că-i protejează mai bine pe demnitari dar dă și o grea lovitură infracționalității, lipsind-o de informații vitale. |