Două sunt domeniile în care bulgarii ne pot da lecţii: grădinăritul şi protecţia datelor privind averile demnitarilor. Dacă din grădinărit n-am prea învăţat mare lucru - piaţa Bucureştilui, în special, fiind aprovizionată tot de către bulgarii din satele din jurul Capitalei - din modelul de protecţie a averilor am prins imediat şpilul. Ideea este că la bulgari a fost aplicat un sistem care - zic guvernanţii noştri cu invidie - este foarte apreciat pe plan european. Adică: vine omul, demnitarul adică, şi spune la începutul mandatului: am asta, asta şi asta. Le pune frumos, cu mânuţa lui pe hârtie şi pac! - la secret! pentru că în varianta bulgărească nu-şi mai bagă nici unul nasul să vadă ce-a agonisit demnitarul până să devină demnitar sau după. În linii mari, varianta bulgărească se apropie de cea ungurească - pardon! udemeristă. Mai exact, de obiecţia d-lui senator Frunda, la mai vechiul proiect PDSR, iniţiat încă de pe vremea fostei guvernări, cum că dacă s-ar publica lista averilor, aceasta ar deveni automat un soi de ghid pentru hoţi, care ar şti ce şi unde să caute (Nota bene: dl Frunda, a presupus, cu mult bun simţ, că de la demnitari se pot fura mai multe decât de la simpli cetăţeni). Nu întâmplător, pe la o recentă consfătuire, preşedintele partidului de guvernământ a avut cuvinte de laudă pentru prietenii noştri bulgari, care au reuşit să rezolve magistral această spinoasă problemă, oferindu-ne totodată şansa de a nu ne mai obosi noi pentru a inventa ceva deja inventat. Dl Mihăilescu, cel care le ştie pe toate la Guvern, a şi dat un dat un exemplu de ce ar avea voie să afle publicul larg: doar despre sumele mai mari de 5000 euro depuse în bancă. Despre colecţii de tablouri, opere de artă, acţiuni la firme sau maşini - nici o vorbă. Îi ştiţi doar pe hoţii români cum sunt: abia aşteaptă să prindă un pont din surse demne de încredere, pentru a acţiona. Aşa încât noul proiect nu doar că-i protejează mai bine pe demnitari dar dă şi o grea lovitură infracţionalităţii, lipsind-o de informaţii vitale.