Alegerile din America ºi tehnologia „ºtafetei” politice ar putea fi, în unele planuri, un model ºi pentru România. Obama a câºtigat alegerile, dar nu s-a instalat la Casa Albã a doua zi, cum a fãcut Bãsescu în Decembrie 2004.
Noul preºedinte are la dispoziþie aproape douã luni pentru a-ºi pregãti temeinic echipa ºi programul. Pânã atunci, Bush îºi continuã mandatul de preºedinte, dar fãrã a mai lua decizii importante. Acestea se vor amâna pânã la preluarea prerogativelor de cãtre Obama, în a doua jumãtate a lunii Ianuarie 2009. Este o procedurã înþeleaptã care evitã blocajele sau conflictele care pot interveni între cele douã formaþiuni politice care îºi predau ºtafeta guvernãrii.
Spun cã ar putea fi un model, deºi la noi lucrurile sunt diferite. Bãsescu nu este un preºedinte executiv, cum este ºeful statului american. Puterea executivã revine preºedintelui. Între actualul premier ºi cel care va rezulta din componenþa viitorului parlament se va produce trecerea realã de prerogative. Spre deosebire de americani, cei doi vor avea la dispoziþie doar câteva zile, ceea ce înseamnã cã unele lucruri se vor face în pripã, aºa cum s-a întâmplat în 2004, când noul guvern s-a însãilat din nume întâmplãtoare sau, teoretic, de sacrificiu. Probabil cã s-a învãþat ceva din întâmplarea asta ºi partidele ºi-au articulat deja structurile din umbrã.
Bunul simþ politic ar cere însã din partea actualului executiv un altfel de comportament decât cel de care face uz cabinetul Tãriceanu: deciziile importante, de impact, ar trebui lãsate pe seama viitorului guvern. Acum, Executivul ar trebui sã se rezume la gestionarea curentã a administraþiei naþionale. Nici mãcar Bugetul pentru 2009, dacã tot nu s-a putut elabora la timp, aºa cum spune Constituþia, dar cum s-a întâmplat de puþine ori pânã acum, ar trebui lãsat în seama viitorului cabinet. Pentru cã acela este cel care va trebui sã-ºi asume rãspunderea punerii sale în operã.
Tot bunul simþ spune cã ºansele ca guvernul Tãriceanu sã-ºi continue activitatea dupã alegeri sunt minime, dacã nu chiar nule. Este limpede cã situaþia de acum, de neconcordanþã cu coeficientul de susþinere parlamentarã, nu va putea continua. Aºa încât asumarea rãspunderii faþã de decizii importante, cruciale, nu mai poate reveni unui guvern aflat pe punctul de a trece în istorie. Cu plusurile dar mai ales cu minusurile lui.