Aruncatã mai mult în glumã decât în serios, varianta cu demisia lui Bãsescu din funcþia de preºedinte în preajma alegerilor parlamentare începe sã prindã cheag.
Evident, modelul îl reprezintã Rusia, unde preºedinte e un fel de Bãsescu, care a aranjat lucrurile în aºa fel încât þara sã poate fi condusã cu mânã de fier, în continuare, de cel care a scos-o din marasmul „epocii Ielþân”, fãrã a se încãlca grav prevederile Constituþiei – pentru cã ruºii au ºi ei aºa ceva. Aflat în fruntea preferinþelor alegãtorilor, acest Bãsescu de la Moskova a gândit o rocadã ingenioasã cu un om de-al lui pe care-l pusese ºef la un fel de Rompetrol rusesc – GAZPROM – ºi pe care-l va susþine la alegerile prezidenþiale. Acesta, în contrapartidã, îl va numi premier pe fostul preºedinte – parcã Putin îl cheamã.
Ei bine, cu ce-ar diferi o manevrã de acest fel la Bucureºti, unde singura cale de a-l dãrâma pe acest nerecunoscãtor de Tãriceanu ºi pe susþinãtorii sãi din umbra PSD-ului, ar fi ca cel mai popular om din þarã sã se înhame la carul electoral al celui mai curat partid, lipsit însã de resursele asociative ale majoritãþii? Aºa încât scenariul ar putea fi urmãtorul: prin varã, dl Bãsescu, scârbit de clasa politicã pe care el a dus-o la putere, îºi dã demisia. La Cotroceni se mutã dl Vãcãroiu – cunoaºte deja topografia locului, iar Bãsescu revine în Modrogan de unde orchestreazã campania parlamentarã. ÃŽn acelaºi timp îl repune în funcþiune pe vechiul sãu tovarãº, Stolojan, ghidonându-l atent spre câºtigarea preºedinþiei, într-un posibil scrutin comun. Cu o majoritate suficientã, PD-L devine partid – stat, iar Traian Bãsescu premier cu puteri depline ºi cu multã bunãvoinþã din partea Cotrocenilor. Altminteri, un nou mandat, în 2009, în care ar trebui sã se ciondãneascã non stop cu un premier al Alianþei BA (PSD + PNL) n-ar face decât sã-i macine resursele ºi ar fi pãcat. Modelul „Putin” nu este, altminteri, decât ceea ce ar fi trebuit sã fie modelul „Bãsescu” din 2004...