Moda și creatorii de modă constituie un fenomen la fel de tipic pentru momentul pe care îl parcurgem, precum jocurile piramidale, cazinourile, blaturile fotbalistice și traficul cu copii pentru adopții. O excercență a momentului în care se întâlnesc două epoci, două stiluri de viață și mai multe filosofii. Este clar că dispunem de un număr enorm de creatori de modă (sau presupuși), de case de modă, de festivaluri de modă, raportat nu doar la populație, ci mai ales la nivelul de trai.Spectatorul neavizat ar putea să se simtă pur și simplu buimăcit de festivalurile care se țin lanț, de cohortole de manechine care năpădesc câte un biet orășel de provincie unde toată suflarea nu pare să trăiască pentru altceva decât pentru modă. Se poate presupune, în aceste condiții, că România constituie o surprinzătoare piață pentru creațiile de haut-couture, și că lumea bună nu face altceva decât să-și plimbe toaletele dintr-o sindrofie în alta. Realitatea este, însă, alta. Avem câțiva creatori de modă serioși, cu reputație, cu talent. Aceștia, însă, pot fi numărați pe degetele de la o mână și rareori reușesc să trăiască integral din ceea ce crează și vând. Avem, în schimb, o veritabilă industrie a show-urilor erotice licențioase, în care distincția dintre artă și voyeurism este extrem de incertă, iar parada modelelor constituie, în fond, un soi de catalog viu pentru amatorii de aventuri cu ștaif. Unele case de modă sunt, de fapt, bordeluri ambulante, iar "creatorii" - simpli pești sau plasatori cu trese artistice. Nu întâmplător, din cinci parade de modă, patru sunt "pe dezbrăcatelea", asistenței oferindu-i-se, de fapt, părțile lipsite de haine ale garderobei umblătoare. |