Cineva ĂŽmi relateazĂŁ, cu titlu strict autentic, o ĂŽntâmplare recentĂŁ: cicĂŁ Ion Dichiseanu, iubitul Âşi sti- matul nostru actor, a intrat ĂŽntr-o belea. Pentru a treia oarĂŁ ĂŽn doar câteva luni, i s-a furat telefonul mobil. Primele douĂŁ telefoane i-au fost sustrase ĂŽn manierĂŁ clasicĂŁ, din buzunar. Cel de-ai treilea - de pe bordul maÂşinii, când un tip 1-a acostat ĂŽntrebându-1 ceva, ĂŽn timp ce altul i-a deschis uÂşa de pe partea dreaptĂŁ Âşi i-a ĂŽnÂşfĂŁcat - vorba dlui Petre Roman - mijlocul de comunicare, dispĂŁrând cu el. SupĂŁrat foarte, nu atât de pierderea propriu-zisĂŁ - deÂşi, pentru un actor cu leafĂŁ de tranziĂžie, valoarea nu este de neglijat - cât de impactul negativ pe care vestea l-ar fi avut asupra familiei („VĂŁ daĂži seama cum s-ar fi uitat la mine ne- vasta Âşi fata: iar Ăži l-au furat?!"), dl Dichiseanu s-a dus glonĂž la circa de poliĂžie de pe raza respectivĂŁ, plân- gându-se cu obidĂŁ Âşefilor. AceÂştia s-au uitat unii la alĂžii, semnificativ, dupĂŁ care l-au rugat pe actor sĂŁ aibĂŁ puĂžinticĂŁ rĂŁbdare. Adjunctul s-a dus ĂŽntr-un birou alĂŁturat, de unde s-au auzit o serie de termeni mai tari, pronunĂžaĂži cu voce rĂŁspicatĂŁ Âşi, cât a bĂŁut actorul o cafea Âşi a mai vorbit de una, de alta, cu Âşeful plin, s-a produs surpriza: a apĂŁrut adjunctul, cu aparatul dispĂŁrut. „Ãsta este?" „Da!" - a rostit cu voce stinsĂŁ Âşi vizibil emoĂžionat pĂŁgubaÂşul, care nu mai sperase sĂŁ-Âşi vadĂŁ vreodatĂŁ preĂžiosul obiect. „AveĂži mai multĂŁ grijĂŁ de el pe viitor!" - i-au recomandat pĂŁzitorii legii, strângându-i mâna la despĂŁrĂžire.

Episod demn de „Surprize-surprize", nu-i aÂşa? SĂŁ-Ăži dea lacrimile, nu alta. ÂŞi sĂŁ nu Âştii ce sĂŁ admiri mai ĂŽntâi: operativitatea poliĂžiei sau sufletismul borfaÂşilor? Sau Âşi pe unii, Âşi pe alĂžii, ca douĂŁ mâini care, atunci când e nevoie, se strâng Âşi se spalĂŁ una pe alta...