Hagi a plecat ºi de la Bursaspor. A plecat ca un învins, nereuºind sã-ºi dreagã nici aici cariera de antrenor. Cu fiecare nouã încercare, Gicã mai pierde ceva din strãlucirea cãpãtatã de-a lungul anilor petrecuþi în teren, ca jucãtor de geniu. Hagi a fost de-a lungul întregii perioade în care a jucat, principalul agent de influenþã al României în lume. El a preluat aceastã ºtafetã de la Nadia Comãneci ºi a dus-o peste tot pe unde l-au purtat meciurile ºi contractele. Cât timp a jucat, Hagi ºi-a menþinut ºi îmbunãtãþit imaginea constant, rãspunsul sãu la aºteptãrile marelui public fiind întotdeauna pe mãsurã. Lucrurile au început sã scârþâie în momentul în care oboseala acumulatã ºi-a spus cuvântul. În teren, Hagi n-a mai fost cel cunoscut. Nervii i-au cedat, a avut tot mai des ieºiri necontrolate ºi lacunele din educaþie au ieºit la ivealã. Marele capitol de simpatie acumulat i-a permis însã sã depãºeascã aceste momente ºi a putut sã iasã din activitatea competiþionalã cu fruntea sus. Anumite nehotãrâri, alimentate ºi de presiunea publicului, ºi-au pus însã amprenta pe stilul sãu. Retragerile ºi revenirile sale la Naþionalã, fãrã ca acestea sã se soldeze cu o contribuþie hotãrâtoare, aveau sã prefaþeze numeroasele inconsecvenþe viitoare. Strãlucitul fotbalist nu a avut ºi nu are calitãþile care i se cer unui mare antrenor. Aruncat de ambiþiile celor din jur în "groapa" Naþionalei, Hagi a eºuat. A eºuat ºi profesional ºi psihic, reuºind în timp record sã-ºi ridice în cap presa, prin comportamentul sãu neadecvat faþã de aceasta. Neacordându-ºi rãgazul necesar sã înveþe, pe lângã oamenii care stãpânesc într-adevãr meseria, Hagi s-a aruncat ºi în aventua conducerii unei echipe stranie. Mai mult decât acasã, printre strãini, insuccesele nu se iartã ºi tocmai în þara în care a cunoscut cele mai mari triumfuri ale sale, Hagi s-a vãzut în situaþia de a deveni nepopular. Întoarcerea sa acasã este semnul unei supãrãri, neclarificate cu el însuºi. Din aceastã psihologie, existã riscul ca Gicã sã-ºi asume o condiþie de nedreptãþit, ceea ce ar fi cel mai grav lucru care i se poate întâmpla. Hagi are nevoie de o perioadã în care sã se înþeleagã cu sine însuºi, fãrã tentaþia autodriblãrii. Dacã doreºte ca mitul sã-i supravieþuiascã. |