Vã mãrturisesc cã puþini oameni dintre cei care trudesc prin diferite instituþii pentru binele naþiunii m-au impresionat precum medicul Raed Arafat.
Venit în România, alãturi de numeroºi conaþionali, sã studieze, într-o vreme în care ºcoala româneascã mai avea ceva prestigiu, s-a dedicat cu obstinaþie meseriei pentru care s-a pregãtit, renunþând la expediente de tip comercial care au acaparat atenþia multor tineri studioºi de prin Orient. Preocupat îndeosebi de aspectele practice ale intervenþiilor medicale de urgenþã, Raed Arafat este cel care a pus la punct reþeaua SMURD ºi cel care, în cele din urmã, a instituþionalizat-o, fãcând din ea un seviciu de nivel european. Am fost mereu tuºat, ascultându-i declaraþiile date pe la televiziuni, de sufletul pe care-l punea în acþiunile sale ºi de sentimentul de autenticã compasiune faþã de victimele feluritelor accidente.
Mi-am zis, mereu, cã este pãcat cã nu reuºim sã avem un veritabil eºalon de „servanþi publici” de nivelul ºi calitatea acestui om care a fãcut din România a doua sa patrie.
Atunci când a fost promovat pe o funcþie importantã în Ministerul Sãnãtãþii, am concluzionat cu satisfacþie cã se mai întâmplã, în buimaca noastrã strategie de resurse umane, sã nimereascã ºi câte un om potrivit la locul potrivit ºi cã apartenenþa de clan sau politicã pot sã devinã neimportante.
Raed Arafat este, fãrã îndoialã, unul dintre miturile moderne, numele sãu – în ciuda rezonanþei specifice - ajungând sã semnifice devotamentul, compasiunea ºi eficienþa.
Cu circa zece zile în urmã, confruntându-mã (personal) cu una dintre problemele pe care le creeazã prioritãþile birocratice în faþa actului medical propriu-zis, mi-am închipuit cã unicul recurs la care aº putea apela este doctorul Arafat. Aºa cum îl vad, aºa cum îmi închipui cã este, nu se poate sã nu gãseascã soluþia ºi sã nu mi-o împãrtãºeascã – în calitatea, evident, de simplu cetãþean ºi de contribuabil.
L-am sunat ºi în cele din urmã mi-a rãspuns. I-am expus chestiunea. De la celãlalt capãt al firului am auzit însã o voce lipsitã de inflexiunile umane la care m-aº si aºteptat. Mi-a explicat sec cã lucrul de care aveam nevoie nu se poate face legal, decât în felul în care nu reuºisem pânã atunci ºi care, practic, nici nu era posibil. Dacã n-aº fi ºtiut cu cine vorbesc, mi-aº fi închipuit cã dialoghez cu un robot pus în funcþiune pentru a da solicitanþilor iluzia cã sunt ascultaþi…
Ce vreau sã spun: cã nu neg calitãþile reflectate de mass media ale medicului Arafat. Dar cã, foarte probabil, succesul social ºi magia funcþiei l-au fãcut sã piardã acel ceva care este esenþial în meseria domniei sale. ªi cã ne iluzionãm prea adesea transformând oamenii – cu calitãþile ºi defectele lor – în mituri.