A trebuit ca dl preşedinte Iliescu să facă o vizită în Georgia, pentru ca istoricii să intre în posesia unei informaţii a cărei relevanţă nu mai poate fi pusă la îndoială: în 1989, Departamentul de stat- i-a sfătuit pe ruşi să ocupe România pentru a termina cu Ceauşescu. Informnaţia vine de la unul dintre cei mai autorizaţi martori (şi actori!) ai venimentelor: preşedintele georgian Şevardnadze, care la acea vreme era ministru de externe al Uniunii Sovietice şi unul dintre cei ai apropiaţi colaboratori ai lui Gorbaciov în realizarea perestroikăi şi a glasnosti-ului. Spune acelaşi Şevardnadze că ruşii au refuzat să facă acest lucru.Minte el, minţim şi noi.Spune adevărul - lucrurile se leagă.Pentru că mărturia fostului înalt demnitar sovietic nu face decât să confirme teoria "complotului multiplu" peste care s-a suprapus, decisiv, o neaşteptat de amplă mişcare populară.Refuzul ruşilor de a intr în România era, până la un punct, logic. După o experienţă maghiară şi una afgană, ca şi după demersul constant de înnoire a lui Gorbaciov, "doctrina Brejnev" devenea caducă.Asta nu înseamnă că ruşii s-au dezinteresat de problemă.Că n-au imaginat propriul lor scenariu, în care erau implicate serviciile lor secrete.În decembrie '89, în România, s-au intersectat şi s-au anulat scenarii ruseşti, americane, ungureşti, israeliene şi aşa mai departe.Rezultatul n-a corespuns, însă, niciuneia dintre variante.A fost o soluţie originală, ca să-i spunem aşa, care a înclinat balanţa dinspre o lovitură de stat p erestroikistă spre o revoluţie autentică.Dl Iliescu a fost cel ales de destin să reprezinte înnoiri, transformări incomparabil mai mari şi mai categoric decât cele pe care le-ar fi dorit actualul său interlocutor şi partenerii lui. Tot dl Iliescu a fost acela care a avut prezenţa de spirit, realismul, de a respinge sugestiile insistente care i s-au făcut de a-i chema în ajutor pe ruşi n faţa "ofensivei" teroriste.Dl Iliescu ştia, însă, mai bine decât oricine, ce consecinţe ar fi avut un astfel de apel dacă i s-ar fi dat curs.Să-i mulţumim lui Dumnezeu şi istoriei că nu s-a întâmplat aşa.Şi lui Şevardnadze că ne-a mai lămurit un mister al Revolutiei...