Prima acþiune serioasã anti-corupþie, declanºatã în timpul lui Iliescu ºi Nãstase la adresa baronilor locali suspectaþi de a încãlca legea instaurând-o pe a lor, proprie, se finalizeazã, iatã, în vremea lui Bãsescu ºi Tãriceanu. Subiectul: unul dintre fruntaºii locali ai fostului partid de guvernãmânt, Nicolae Mischie de la Gorj. Acesta a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influenþã ºi luare de mitã. Mischie a fãcut ceea ce suficient de mulþi dintre colegii ºi omologii sãi fãceau ºi fac în zonele lor de influenþã pe care considerau ºi considerã cã au libertatea sã le pãstoreascã cum cred ei mai bine. Sã foloseascã banii publici pentru a face drumurile pe care umblã ei, încredinþând lucrãri firmelor care cotizeazã ridicându-le câte o casã sau fãcându-le cadou câte o maºinã. Atât de intrate în firescul, normalitatea de fiecare zi deveniserã aceste lucruri încât chiar subiectul acestor rânduri a fost uimit ºi nedumerit atunci când Parchetul l-a chemat la audieri: cum adicã, sã mi se facã mie una ca asta? Eu care am luptat ºi am cotizat când partidul era la anaghie, în opoziþie? Aceastã primã încercare a fostului premier Nãstase, de a mai domoli corupþia care luase avânt prin sacrificarea câtorva capete locale (au mai fost atunci pe liste liderii de la Vrancea, Ilfov ºi Ialomiþa) nu a avut darul sã convingã opinia publicã de faptul cã aceastã mãsurã e una serioasã. Principalul motiv a fost cã vârfuri ale suspiciunii de corupþie, aflate în funcþii înalte, în jurul preºedintelui de partid ºi a premierului de atunci, n-au fost atinºi nici cu un deget. ÃŽntr-un fel, sacrificiul – aproape inutil, prin prisma evoluþiei ulterioare a sentimentelor publice – s-a întors chiar împotriva lui Nãstase, el fiind cel care, dupã ieºirea de la guvernare, avea sã înfrunte cele mai dure acuzaþii ºi cele mai îndârjite investigaþii.
Revin la Mischie: condamnarea lui poate constitui un semn. Cã, cu toatã lipsa de celeritate a justiþiei, cu toate subterfugiile care într-o societate democraticã îi ajutã pe cei suspectaþi de încãlcarea legii sã se apere, mecanismul funcþioneazã. Cã dupã Mischie vor urma ºi alþii, pe care aproape cã i-am uitat de când umblã pe la Parchet ºi prin tribunale ºi cã în România dreptatea ºi anticorupþia nu sunt vorbe goale, bune de folosit doar în rapoartele cãtre Uniunea Europeanã, redactate cu sula salvgardãrii în coastã. |