Subiectul emisiunii de miercuri dimineaþa a PRO TV, în ziua în care am evoluat în „meci de adio", dupã aproape trei ani de colaborare cu aceastã redutabilã instituþie - în emisiunile „ÃŽntâlnire cu presa", „ Punctul pe i", „O propoziþie pe zi" ºi „Revista presei" - a fost „Minciuna la români".
Invitat sã-mi expun punctul de vedere asupra relaþiei dintre politicã ºi minciunã mi-am permis sã glosez pe marginea a ceea ce românii s-au obiºnuit sã considere a fi o veritabilã sintagmã. Am afirmat cã în aceastã relaþie sunt necesare nuanþãri. Am spus cã, în proporþie de circa 80% politicienii nu mint în sensul propriu - ceea ce numim îndeobºte „minciunã sfruntatã” cu sânge rece. Cred cã, mai degrabã, este vorba despre o cronicã neconcordanþã între intenþii/dorinþe ºi capacitate/putinþe. Luaþi de val, politicienii ajung sã promitã lucruri de-a cãror realizare nu sunt foarte siguri, mizând mai degrabã pe norocul electoral decât pe competenþa managerialã. Cã acest lucru se întâmplã cu o frecvenþã atât de mare încât electoratul nici nu se mai mirã ºi nici nu se mai revoltã, considerând-o, dacã nu normalã, cel puþin naturalã, este o altã poveste.
Cel mai bun exemplu în acest sens mi se pare a fi „Contractul cu România". Acest memorabil decument a izvorât - sunt sigur - din dorinþa sincerã a Opoziþiei de atunci de a rezolva probleme pentru care Puterea de pânã în '96 nu dãduse semne a fi aptã de a gãsi soluþii. Aceastã dorinþã se manifesta pe fondul imensei aºteptãri electorale, a speranþei într-o alternativã realã venind din partea celor care nu avuseserã prilejul sã-ºi demonstreze calitãþile. Document curat, nobil în sine, „Contractul" avea un mare pãcat: acela cã redactorii sãi erau lipsiþi de experienþa necesarã, de contactul cu o realitate fluidã, în permanentã miºcare, nemaicorespunzând nici unei reguli. N-am nici cea mai micã îndoialã cã în viitoarea campanie electoralã „Contractul cu Româ- nia" va fi calul de bãtaie al actualei Opoziþii care-l va taxa - cu argumente - drept o mare minciunã. ÃŽn tot rãul zace, adesea, ºi un bine.
Cred cã, dupã acest exerciþiu democratic al alternanþei la putere ºi - implicit - la... minciunã, politicienii români vor deveni mai circumspecþi, mai atenþi la promisiunile care au ºanse sã nu se împlineascã, neavând decât de câºtigat din asta. Sau de recâºtigat - încrederea oamenilor.