Probabil cã cel de-al doilea succes al lui Traian Bãsescu în impunerea de oameni în funcþiile de conducere ale PDL îl reprezintã, dupã Emil Boc, promovarea lui Teodor Baconschi în funcþia de primvicepreºedinte.
Intrat târziu în partid, acesta a întâmpinat o opoziþie surdã din partea colegilor care au invocat prevederi statutare, între care ºi vechimea sa inexistentã. Insistenþa prezidenþialã a avut success ºi, alãturi de reformiºtii care au fost asimilaþi în organigramã mai de milã, mai de silã, în timp ce principiile lor au fost respinse în bloc, Baconschi a obþinut – pe baza bileþelului lobby-ist înmânat de Boc electoratului propriu – funcþia de primvicepreºedinte, alãturi de Flutur, Frunzãverde ºi Anastase. Se poate spune cã ministrul de Externe înregistreazã cea mai fulgurantã carierã politicã: în mai puþin de trei ani, din simplu ambasador – la Paris – ºi autor de comentarii elogioase la adresa ºefului þãrii în gazetele partizane – la funcþia de ministru de Externe ºi cea de primvicepreºedinte al partidului de guvernãmânt! Prezenþa sa în aceastã poziþie are însã o explicaþie cât se poate de pragmaticã: este una cu dedicaþie! O dedicaþie cãreia noul prim-vice i-a rãspuns cu promptitudine, promiþând la alegerile viitoare nu 100.000 de voturi – câte se presupune cã i-a adus diaspora, gestionatã de el ºi de Brânzã lui Traian Bãsescu - ci un milion pentru PDL!
O asemenea presupunere nu poate decât sã ºocheze. ªi sã inducã aproape cu certitudine planul unei manipulãri grosiere. Despre aceasta s-a tot vorbit în ultima vreme ºi este strâns legatã de proiectul pedelist de introducere în Legea Electoralã a votului prin corespondenþã. ÃŽn prezent, aportul românilor de pretutindeni e limitat de capacitatea oficiilor diplomatice de a pune la dispoziþia rezidenþilor din strãinãtate logistica necesarã votului. Se estimeazã cã doar un procent de pânã la 10 la sutã bat drumurile pânã la ambasade, unde sunt amenajate centrele de votare, pentru a-ºi exprima opþiunile. Corespondenþa – clasicã, prin poºtã, sau modernã, prin email creazã cu totul alte posibilitãþi. De ce mizeazã, însã, PDL-ul, pe aceste voturi? ÃŽn mod normal, soarta unei guvernãri ar trebui decisã de cei asupra cãrora se exercitã în mod direct – cei care sunt beneficiarii sau ne-beneficiarii politicilor prezumate? Ideea este cã emigranþii sunt mai puþin sau deloc marcaþi de erorile ºi nepriceperea administrativã care au condus la starea rea a majoritãþii populaþiei de acasã, unde opoziþia ar avea mai mult success în demersurile sale. ÃŽn timp ce diaspora poate fi mai uºor convinsã, prin varii metode, cã are un cuvânt de spus ºi cã se þine cont de acesta, fãrã a fi direct afectatã.
Practic, la Congres, dl Baconschi a promis colegilor sãi o operaþiune masivã de fraudare a viitoarelor alegeri prin implicarea partizanã nemijlocitã a aparatului pe care-l conduce. ªi poporul pedelist a primit cu bucurie aceastã veste, care mai îmblânzeºte neliniºtea cu care se priveºte spre orizontul lui 2012 – un orizont în care nici mãcar deplina ieºire din recesiune nu este prognozabilã, cu atât mai puþin revirimentul economic care sã aducã o schimbare în viaþa de zi cu zi a electoratului. Situaþie în care dl Baconschi ºi votul sãu prin corespondenþã de un milion devine argumentul suprem al continuãrii unui exerciþiu administrativ benefic pentru administratori ºi pãgubos pentru administraþi. |
|
| Accesari:
3134
|
Adauga o opinie