S-au împlinit 400 de ani de la trecerea hotarului de dincolo de viaþã de cãtre primul unificator al Þãrilor Române: Mihai Viteazul. În urmã cu patru secole, pe câmpia de la Gorãslãu, unde oºtile reunite ale lui Mihai ºi ale generalului Basta îl învinseserã pe Bathory, câþiva dintre mercenarii generalului au pãtruns, la ceas de searã, în cortul domnitorului, împuºcându-l ºi strãpungându-l cu suliþele ºi halebardele. În ziua urmãtoare, cele douã trupe urmau sã se despartã, iar Mihai sã plece spre Fãgãraº, unde-i era familia. A rãmas, pentru vecie, acolo unde l-a surprins destinul. Destinul unui personaj interesant, controversat, care a fãcut istorie fãrã sã fie conºtient de acest lucru. Pentru cã Mihai, cel real, n-a semãnat nici pe departe cu eroul filmului lui Nicolaescu. Acesta, daca mai trãia, avea toate ºansele sã predea cursuri de materialism dialectic la ªtefan Gheorghiu. Mihai cel din viaþã a fost, ca toþi cei care populau istoria, un aventurier: nu conºtiinþa naþionalã l-a îndemnat sa se facã domn peste cele trei þãri româneºti, ci oportunitatea care i s-a ivit de avea mai multa putere ºi o baza mai largã de adunat biruri. În epocã, faptul cã in cele trei þãri se vorbea aceeaºi limbã nu era mai interesant decât acela cã bulgarii, ruºii ºi polonezii se puteau înþelege ºi ei. La ora aceea istoria nu lucra cu concepte, ci cu sãbii, bani, rãzbunãri, ambiþii. Mihai le-a cunoscut ºi încercat pe toate. Din copilãria sa de odraslã din flori a unei hangiþe libertine din pitorescul Târg de Floci (cãruia nu i s-au pãstrat urmele) Mihai nu putea avea modele care sã-l conducã spre idealurile unioniste care au ºi apãrut mai târziu cu vreun secol ºi ceva. Voievodul acesta care a stat în scaun ceva mai puþin de 8 ani, ºi-a cumpãrat de la turci domnia cu banii agonisiþi din tot felul de negoþuri. I-a învins pe turci într-o bãtãlie istoricã care a avut drept consecinþã ocuparea Bucureºtilor. A cerºit revenirea în scaun pe la curþile imperiale ºi a fost folosit dupã cum le-a venit bine celor cãrora li se închina. Nu sunt un partizan al demitizãrii istoriei. Sunt partizanul istoriei care nu are nevoie de mituri falsificatoare. Chiar dacã scopul e nobil, el nu scuzã mijloacele. Istoria e istorie, mitologia e mitologie. Sã le lãsãm pe fiecare acolo unde sunt ºi sã-l privim pe Mihai ca pe un om, cu toate calitãþile ºi defectele omeneºti, pe care soarta l-a târât, poate fãrã voia lui, printr-un un complex confuz de evenimente cãrora noi, astãzi, le gãsim rezonanþe eroice.