După deja celebrul său atac la adresa premierului francez, Traian Băsescu a pus tunurile pe întreaga Europă, în încercarea de a demonstra că actualul guvern oferă contracte occidentalilor în scopul câştigării bunăvoinţei acestora. Cu alte cuvinte, pentru a-şi îndeplini obiectivele - recte intrarea în NATO şi UE - România oferă mită la nivel înalt!Dacă această afirmaţie ar fi fost făcută de un alt candidat la preşedinţie - prietenii ştiu care - lucrurile ar fi părut aproape normale, dacă se poate spune aşa. Ea a fost făcută, însă, de candidatul la preşedinţie al principalei forţe politice de opoziţie - Alianţa D.A. - cea care, teoretic cel puţin, ar putea să preia hăţurile statului începând de anul viitor. Prin declaraţia candidatului său, Alianţa nu face altceva decât să promită Europei o opoziţie puternică faţă de orice idee de cooperare economică ce ar putea intra sub incidenţa 'mitei' politice.La fel ca dl Băsescu, cu vreo 13 ani în urmă, la alegerile din '92, candidatul altei (sau aproape aceleiaşi) opoziţii venise cu o idee asemănătoare. În disputa televizată cu ceilalţi candidaţi, dl Constantinescu a făcut o propunere-şoc: ca România să rupă relaţiile cu China comunistă şi să stabilească relaţii cu Taiwanul, care, în schimbul acestui gest, ar veni rapid cu investiţii de două miliarde de dolari! În loc să cadă pe spate de uimire, preopinenţii dlui Constantinescu s-au privit jenaţi unii pe alţii, dl Iliescu cutezând doar să observe că aşa ceva nu se poate. Evident, dl Constantinescu a pus acest scepticism pe seama unor nostalgii comuniste ale şefului statului şi mi-e teamă că nu a înţeles nici până în ziua de azi de ce o propunere atât de generoasă nu a găsit ecou.Dl Băsescu, la rândul său, vine cu ideea de a stopa 'mita' interguvernamentală. Cred că domnia sa, nepreavând acces în această zonă, nu prea ştie cum se pun problemele la nivel înalt şi cred că dacă ar şti cum îşi promovează feluriţi şefi de state interesele economice ale ţărilor lor, i-ar da pe loc pe mâna Parchetului Anticorupţie.Deocamdată, dl Băsescu se înscrie, prin demersul său, într-o zonă de program politic la care, probabil, nici dânsul nu se aştepta, până când i-a venit ideea.