Modul în care a decurs primul an de colaborare între preºedinte ºi primul-ministru nu oferea nici un semn cã lucrurile vor lua întorsãtura pe care au luat-o în 21 decembrie, cu prilejul manifestãrilor dedicate Revoluþiei. Retras în turnul sãu de fildeº de la Cotroceni, preºedintele pãrea mai preocupat de reconcilierile sale - cu regele, cu Europa Liberã, cu foºtii opozanþi - decât de evoluþiile lãsate în grija Palatului Victoria. La rândul sãu, Palatul Victoria considera cã, deþinând drepturi depline asupra administrãrii treburilor þãrii, n-ar trebui sã împartã, nici rãspunderile ºi nici succesele, cu altcineva. Practic, Adrian Nãstase& Comp. au considerat cã separaþia puterilor în stat trebuie sã devinã o realitate palpabilã dupã compromisurile care au caracterizat precedentele guvernãri. Ideea decurgea, pe de o parte, din scorul convingãtor cu care au fost câºtigate alegerile, iar pe de alta, din coerenþa superioarã a programului ºi a echipei. Dupã împãrþirea prãzii electorale (preºedinþia impunându-ºi oamenii atât în guvern, dar mai ales în structurile informative) filosofia care a pus stãpânire tot mai evident pe echipa de la Victoria, în strânsã legãturã cu cea de la partid, a fost urmãtoarea: ia sã ne mai lase-n pace dl Iliescu ºi sã-ºi vadã de treaba lui, acolo la Cotroceni ºi sã zicã mersi cã noi am dus greul alegerilor! Asta ºi pãrea sã facã dl Iliescu: sã-ºi vadã de treaba lui, ignorând tot mai des puseele de autoritate venite dinspre palatul Victoria (primiri oficiale cu gardã militarã - atribut exclusiv al preºedintelui, reguli noi de protocol, iniþiative de politicã externã întreprinse fãrã consultarea celui cãruia îi revin prin Constituþie etc.) ºi pãrând a nu fi preocupat de altceva decât sã-ºi ducã cu bine la capãt un mandat care îi oferã o plãcutã revanºã asupra a tot ceea ce a fost nevoit sã suporte în precedentele. Numai cã ziua de 21 decembrie 2001 a oferit o mare surprizã celor care începuserã sã creadã în "cuminþirea" sa: în locul unui discurs omagial, asistenþa a avut parte de o veritabilã filipicã ce a lovit exact unde doare mai tare: în establishmentul PSD-ist, în tendinþele tot mai evidente de a acapara, odatã cu puterea, ºi beneficiile ei ilicite. Atacând corupþia, dl Iliescu a fãcut-o la grãmadã, amestecându-i pe foºti cu actuali ºi atenþionând asupra diversiunii politice care însoþeºte orice demers de curãþire a climatului politic. Discursul prezidenþial din 21 decembrie 2001 reprezintã o cotiturã în politica româneascã, dar ºi în atitudinea preºedintelui faþã de un Executiv cãruia nu mai este dispus sã-i gireze integral acþiunile. ªi erorile. Iar faptul cã gestul a fost fãcut în aceeaºi zi cu o moþiune de cenzurã care atingea aceleaºi teme nu poate sã însemne decât cã "anul de miere" a luat sfârºit ºi cã "mielul turbat" de la Cotroceni considerã cã nu ºi-a spus încã ultimele cuvinte. |