Cam toată lumea se săturase de pălăvrăgeala și de aerele de „razboinic al luminii” ale lui Gigi Becali. Eșecurile în serie, atât în planul politicii (dacă un asemenea plan a existat cu adevărat) cât mai ales în acela al sportului (a fost mai mereu dependent de „Steaua”) și al afacerilor (criza l-a prins cu mai toți banii băgați în terenuri sau împumutați pe la neamuri și amici) îl mai readuseseră nițel cu picioarele pe pământ, când s-a produs evenimentul reținerii lui de către Parchet.
Am văzut atunci un alt Becali: mielul Gigi, muiat de șocul arestului și de condiția de persoană lipsită de libertate. Locul Ego-ului l-a luat bunul Dumnezeu, cel invocat acum cu speranță, iar locul pumnilor în piept l-au luat palmele împreunate pentru rugăciune. În fața instanței, de care depindea soarta lui, Gigi a adaptat tonul sfios-implorator, etalându-și plin de modestie vulnerabilitatea. Se părea că acele câteva săptămâni de până în Paști, petrecute alături de hoți, violatori și escroci, schimbaseră ceva din psihologia și modul său de gândire. A fost însă suficient neașteptatul succes electoral – obținut exclusiv pe baza unui sentiment de compasiune - pentru ca atitudinea lui să se schimbe. Mielul Gigi a devenit aproape instantaneu berbecul George. Având vântul europarlamentar în pupă, Becali a lăsat-o mai moale cu „onorata instanță” și s-a repezit asupra judecătorilor cu amenințări subtile și cu reproșuri directe.
Gigi Becali n-a înțeles suficient de bine jocul justiției: este, ca persoană, inatacabil și „inamovibil” atâta timp cât nu calci linia subțire ce desparte legalitatea de ilegalitate. Gigi Becali a pășit, nu odată, dincolo de această linie, convins că averea și faima îl pun la adăpost de orice sancțiune. S-a luat de gât cu procurorii care l-au anchetat în alte cauze, și-a bătut joc de ei pe unde a apucat cu lipsa de tact specifică omului care crede că banii îl fac inexpugnabil. Mecanismul legal, însă, l-a înșfăcat de data asta, și dă semne că nu vrea să-i mai dea drumul. Poate să se dea și peste cap Gigi, acum, să invoce nu doar Uniunea Europeană, ci si NATO sau chiar pe Barack Obama: are toate șansele să nu depună jurământul la Strasbourg. Și, poate, nici să nu ajungă să calce pe acolo. Nu spun că obstinația și duritatea excesivă cu care instanța îl tratează este pe deplin justificată. Nu cred că Becali prezintă un pericol social mai mare decât tâlharii pe care judecătorii îi eliberează în serie. Dar cred cu tărie că nicio calitate nu-l disculpă pentru faptele sale, bine sau nebine intenționate.
După cum merg lucrurile, cred că PRM-ul ar trebui să se cam gândească și la un înlocuitor pentru Becali, ca să nu rămână goală bancadin hemiciclu…