Cam toatã lumea se sãturase de pãlãvrãgeala ºi de aerele de „razboinic al luminii” ale lui Gigi Becali. Eºecurile în serie, atât în planul politicii (dacã un asemenea plan a existat cu adevãrat) cât mai ales în acela al sportului (a fost mai mereu dependent de „Steaua”) ºi al afacerilor (criza l-a prins cu mai toþi banii bãgaþi în terenuri sau împumutaþi pe la neamuri ºi amici) îl mai readuseserã niþel cu picioarele pe pãmânt, când s-a produs evenimentul reþinerii lui de cãtre Parchet.
Am vãzut atunci un alt Becali: mielul Gigi, muiat de ºocul arestului ºi de condiþia de persoanã lipsitã de libertate. Locul Ego-ului l-a luat bunul Dumnezeu, cel invocat acum cu speranþã, iar locul pumnilor în piept l-au luat palmele împreunate pentru rugãciune. ÃŽn faþa instanþei, de care depindea soarta lui, Gigi a adaptat tonul sfios-implorator, etalându-ºi plin de modestie vulnerabilitatea. Se pãrea cã acele câteva sãptãmâni de pânã în Paºti, petrecute alãturi de hoþi, violatori ºi escroci, schimbaserã ceva din psihologia ºi modul sãu de gândire. A fost însã suficient neaºteptatul succes electoral – obþinut exclusiv pe baza unui sentiment de compasiune - pentru ca atitudinea lui sã se schimbe. Mielul Gigi a devenit aproape instantaneu berbecul George. Având vântul europarlamentar în pupã, Becali a lãsat-o mai moale cu „onorata instanþã” ºi s-a repezit asupra judecãtorilor cu ameninþãri subtile ºi cu reproºuri directe.
Gigi Becali n-a înþeles suficient de bine jocul justiþiei: este, ca persoanã, inatacabil ºi „inamovibil” atâta timp cât nu calci linia subþire ce desparte legalitatea de ilegalitate. Gigi Becali a pãºit, nu odatã, dincolo de aceastã linie, convins cã averea ºi faima îl pun la adãpost de orice sancþiune. S-a luat de gât cu procurorii care l-au anchetat în alte cauze, ºi-a bãtut joc de ei pe unde a apucat cu lipsa de tact specificã omului care crede cã banii îl fac inexpugnabil. Mecanismul legal, însã, l-a înºfãcat de data asta, ºi dã semne cã nu vrea sã-i mai dea drumul. Poate sã se dea ºi peste cap Gigi, acum, sã invoce nu doar Uniunea Europeanã, ci si NATO sau chiar pe Barack Obama: are toate ºansele sã nu depunã jurãmântul la Strasbourg. ªi, poate, nici sã nu ajungã sã calce pe acolo. Nu spun cã obstinaþia ºi duritatea excesivã cu care instanþa îl trateazã este pe deplin justificatã. Nu cred cã Becali prezintã un pericol social mai mare decât tâlharii pe care judecãtorii îi elibereazã în serie. Dar cred cu tãrie cã nicio calitate nu-l disculpã pentru faptele sale, bine sau nebine intenþionate.
Dupã cum merg lucrurile, cred cã PRM-ul ar trebui sã se cam gândeascã ºi la un înlocuitor pentru Becali, ca sã nu rãmânã goalã bancadin hemiciclu…
|
| Accesari:
3017
|
Adauga o opinie