Acutizarea conflictului dintre membrii comisiei şi ministrul Turismului face ca adevărate mobiluri ale acestuia să iasă la vedere. Deja nu mai este vorba de abuzuri şi neclarităţi în derularea unor acţiuni de promovare, iar miza nu mai este exclusiv persoana care ocupă fotoliul de ministru. Pentru cei care reuşesc să descâlcească iţele afacerii, este tot mai clar scopul acestor manevre: bani pentru partid!

În celebra împărţeală a portofoliilor de la formarea guvernului do coaliţie au cântărit cel mai mult posibilităţile pe care le oferea fiecare  minister pentru a se extrage banii pentru campania electorală prezidenţială. Aceasta a fost prioritatea nr 1, în decembrie şi ianuarie. Şi nu criza. Pentru că dacă ar fi fost criza, până acum s-ar fi putut face ceva. Or nu s-a făcut nimic – cu excepţia controversatului program „prima casă”, care n-a izbutit altceva decât să complice lucrurile.

Din această perspectivă capătă o explicaţie convingătoare şi ideea inventării celor două portofolii independente, care nu au funcţionat în precedentul Executiv: Turismul şi Sportul. Ambele existaseră, de-a lungul ultimilor 20 de ani, şi ca entităţi independente, realitatea economică în special făcând să se considere că nu existau suficiente raţiuni pentru a le perpetua. Şi, deodată, în plină criză, două ministere care implică în primul rând cheltuieli, apar pe agenda de priorităţi a noului Executiv. Şi nu a trecut mult până când au început să se vadă cu ochiul liber raţiunilor formării lor: organizarea de evenimente. Adică acele acţiuni care pot înghiţi bani fără a oferi un rezultat concret, palpabil. „Ziua Tineretului” şi „Lumină la malul mării” sunt două modele care pot servi de obiect de demonstraţie într-un eventual curs de cheltuire a banilor publici în alte scopuri decât cele anunţate. Un eveniment reprezintă o suită de operaţiuni şi de manevre greu de cuantificat prin prisma unui „reţetar”, lucrându-se cu subiecte aleatorii – gen „cât costă o scenă”. Valoarea experimentului este dublă: pe de o parte, sume mari pot fi „sifonate” prin atribuiri preferenţiale (sau licitaţii trucate) o parte din bani urmând să revină sub diferite forme în conturile ce vor alimenta propaganda electorală, iar pe altă parte, aceste acţiuni pot promova persoane, principii şi idei cu valoare subliminală. Nu întâmplător, pe la parangheliile pomenite, alături de miniştrii în funcţie, apăreau sistematic, în relatările televizate ahiziţionate pe banii ministerului, o  serie de candidaţi la apropiatele (pe atunci) europarlamentare.

Dar, cum spuneam, principalul scop l-a constituit, din capul locului, scrutinul prezidenţial. Din bugetul de criză, Turismului i-au fost alocate vreo 80 de milioane de euro exclusiv pentru evenimente de promovare, ce urmau să se desfăşoare – întâmplător – în trimestrul al treilea al anului. Sume considerabile fuseseră alocate, în acest scop, şi Sportului. La fel s-a întâmplat şi cu alte porrtofolii, din care urmau să se înfrupte colegii de alianţă. Dacă am avea răbdare să facem o socoteală sumară scotocind prin bugetele tuturor ministerelor, va rezulta o sumă impresionantă al cărei unic scop urma să fie susţinerea candidaţilor în campanie.

Comisiile deja formate nu vor rezolva, probabil, mare lucru în descâlcirea problemelor şi în sancţionarea vinovaţilor. Au însă meritul de a fi devoalat această schemă şi de a o pune într-o relativă imposibilitate de funcţionare.