Chestia asta cu triºatul la Cazinou cade în cel mai prost moment pentru antrenorul echipei naþionale de fotbal: acela în care echipa merge prost ºi riscã sã se împotmoleascã din startul campaniei de calificare.
Relaþia lui Piþurcã cu jocurile de noroc este una de notorietate. ÃŽncã din tinereþe a fãcut cunoºtinþã cu puºcãria comunistã, în urma unor partide „ilegale” de barbut, joc foarte popular într-o anumitã zonã a societãþii din care s-au extras câteva dintre figurile ilustre ale fotbalului de azi. Talentul în manevrarea mingii cu piciorul l-a salvat pe Piþurcã de la alte oportunitãþi de acest fel, oferindu-i chiar un soi de imunitate care, iatã, dureazã ºi astãzi.
Faptul cã este un împãtimit al jocurilor de noroc nu mi se pare a fi o chestiune care sã-l condamne. Unii sunt dependenþi de þigãri, alþii de femei, nu puþini de bani. Piþurcã e dependent de risc ºi de senzaþiile tari ale ceea ce poate sã însemne „totul sau nimic”. Poate fi trecutã, în ultimã instanþã aceastã dependenþã, la capitolul „hobby”, cu ghilimelele de rigoare.
Problema lui e alta: episodul dezvãluit deunãzi, legat de faptul cã a triºat la Cazinou nu mai þine de slãbiciune, de viciu. Þine de caracter. Piþurcã este, deci, o persoanã care încalcã voluntar regulile. Care se situeazã, de bunã voie ºi nesilit de nimeni, dincolo de linia care separã oamenii corecþi de cei necinstiþi.
Dacã a fãcut-o, la Palas, acum ºase ani, este aproape imposibil sã nu o mai fi fãcut ºi altãdatã. Mi-e greu sã cred cã prima oarã când a încercat, a ºi fost prins.
Dealtfel, el a triºat câteva zile la rând pânã când supraveghetorii s-au dumirit ºi l-au dat în vileag. I-au luat banii câºtigaþi în ziua respectivã – vreo 40000 de dolari – ºi i-au interzis sã mai intre, timp de ºase luni, în Cazinou. Cele ºase luni au trecut însã de mult ºi Piþurcã este în continuare unul de-al casei prin aceste localuri. Ceea ce înseamnã cã nici nu a tras vreun învãþãmânt din ceea ce i s-a întâmplat, în afarã de acela cã trebuie sã fie mai atent. Piþurcã este, deci, un hoþ cu calificare. Nu triºa singur. Avea o întregã echipã care-l ajuta. De ce au fost atât de blânzi responsabilii Cazinoului? Pentru cã au ºi ei muºtele lor pe cãciulã. Hoþ la hoþ nu-ºi scoate ochii.
Straniu este cã episodul a rãmas secret vreme de ºase ani. De ce-a ieºit abia acum la ivealã, e greu de spus.
Este însã evident un lucru: cã lumea fotbalului este atinsã grav de aceastã plagã. Gigi Becali are toatã admiraþia faþã de Piþurcã. Cu sinceritatea care-l caracterizeazã, el spune: al dracu’ Piþurcã, ce curaj a avut! Eu n-aº fi putut! – adaugã cu regret finanþatorul Stelei. Este lumea fotbalului de azi. O lume de pokeriºti, de triºori, de aranjori. Când cei din vârf sunt cum sunt, de unde sã scoþi alte modele pentru cei care vin? Modelul lor aliniazã o întreagã generaþie care le va lua locul ºi va duce mai departe mesajul de hoþie ºi incorectitudine ce sufocã un sport atât de popular.
|
| Accesari:
3000
|
Adauga o opinie