Ziarul personal Octavian Andronic
29 Mar 2024 - 08:45
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

''Au auzit de legea care s-a dat în vigoare și le e teamă să se mai întoarcă acasă!''

-- Mamă de căpșunari din Spania

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

sâmbătă 14 februarie 2009 Nr: 2430

Mecanismul secret al lefurilor nerușinate

de Octavian Andronic

Salariații de lux ai statului își văd înainte de ale lor. Caravana profitorilor a trecut, câinii presei au lătrat, guvernul (cel nou) s-a revoltat și a promis că va lua măsuri, dar totul a rămas  așa cum era.

În câteva dintre instituțiile care au fost în vizor s-au operat mișcări cosmetice: șefii cu lefuri mari au fost trecuți pe posturi mai mici, dar leafa le-a rămas neatinsă. De ce? Pentru că cineva a fost prevăzător și atunci când li s-au întocmit contractele s-a introdus o clauză perfidă: indiferent pe ce altă altă funcție va fi mutat respectivul, rămâne cu aceeași leafă! Adică, dom’ director, dacă devine om de serviciu, tot 300 de milioane încasează! Cum a fost posibil acest lucru? N-o știu decât forurile superioare ale acestor instituții care au acceptat ca în fiecare ogradă să funcționeze o legislație proprie.

Statul se dovedește nu numai un slab manager, ci și un legiuitor mizerabil care nu e în stare să-și apere interesele. S-a dezvoltat, în timp, un mecanism pe care beneficiarii săi l-au dezvoltat, care face ca instituții ale statului, care funcționează cu bani de la stat – pe care statul îi ia din buzunarele noastre, să adopte o politică privată în tot ceea ce înseamnă beneficiul propriu al celor care le administrează. Cel mai frecvent slogan utilizat de apărătorii dreptului la venituri nerușinate este acela că, în special multe autorități, dar și numeroase agenții, nu sunt susținute cu bani de la buget, ce se autofinanțează. Adică percep diferite taxe de la utilizatori și beneficiari, din care își fac fondurile pe care, de regulă, în proporție de 90 la sută, le folosesc pentru salarii. Sunt banii noștri, noi îi producem! – clamează aceștia, ignorând faptul că unica rațiune pentru care pot să producă acești bani e că statul le-a dat această atribuție. Unora, de la administrația nu știu care, de înalțat zmeie, de pildă, vă dau dreptul, eu stat, să încasați câte un milion de la fiecare persoană fizică sau juridică ce vrea să înalțe un zmeu pe cerul patriei. Dintr-o dată, aceștia se consideră împroprietăriți cu cerul patriei, deși ei există doar prin efectul taxelor și impozitelor către stat, plătite de fiecare cetățean, fie că este sau nu preocupat de înalțarea zmeielor.

Frumusețea în această poveste este că bugetele proprii nu sunt alcătuite în funcție de venituri, ci veniturile sunt calculate în funcție de ceea ce cred ei că au nevoie: întâi își stabilesc lefurile fabuloase, le adună cu celelate cheltuieli și ce rezultă dă baza de calcul pentru fiecare operațiune de înălțare de zmeu. Mai precis, aceasta costă atât cât au ei chef să ia în ziua de salariu.

Mai există un aspect: același stat generos sau iresponsabil, acceptă ca majoritatea entităților economice din subordinea sa să funcționeze, practic, doar la eficiența necesară acoperirii cheltuielilor salariale. Când vine vorba de investiții, de proiecte, aceștia vin cu căciula în mână la stat. Ideea de eficiență, de capitalizare, de proiecție în viitor nici nu mai există. Tot acest mecanism a fost rodat și protejat de partenerii direcți: sindicatele! Administrațiile abuzive merg mână în mână cu sindicatele parazitare pentru a-și proteja sistemul și de a face presiunile de rigoare asupra statului-patron pentru a le consolida.

Să nu știe Guvernul aceste lucruri? Ba bine că nu. Mai deunăzi, un ministru le-a și expus, public, într-un talk-show, în care, însă, și-a exprimat pesimismul față de posibilitățile de a remedia ceva. E o luptă grea! – a constatat – tot el, cu tristețe. Păi dacă e grea, dom’ ministru, duceți-vă acasă și odihniți-vă și lăsați pe alții să se bată. Poate că vor reuși ceva.

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie