SalariaĂžii de lux ai statului ĂŽÂşi vĂŁd ĂŽnainte de ale lor. Caravana profitorilor a trecut, câinii presei au lĂŁtrat, guvernul (cel nou) s-a revoltat Âşi a promis cĂŁ va lua mĂŁsuri, dar totul a rĂŁmas  aÂşa cum era.

În câteva dintre instituĂžiile care au fost ĂŽn vizor s-au operat miÂşcĂŁri cosmetice: Âşefii cu lefuri mari au fost trecuĂži pe posturi mai mici, dar leafa le-a rĂŁmas neatinsĂŁ. De ce? Pentru cĂŁ cineva a fost prevĂŁzĂŁtor Âşi atunci când li s-au ĂŽntocmit contractele s-a introdus o clauzĂŁ perfidĂŁ: indiferent pe ce altĂŁ altĂŁ funcĂžie va fi mutat respectivul, rĂŁmâne cu aceeaÂşi leafĂŁ! AdicĂŁ, dom’ director, dacĂŁ devine om de serviciu, tot 300 de milioane ĂŽncaseazĂŁ! Cum a fost posibil acest lucru? N-o Âştiu decât forurile superioare ale acestor instituĂžii care au acceptat ca ĂŽn fiecare ogradĂŁ sĂŁ funcĂžioneze o legislaĂžie proprie.

Statul se dovedeÂşte nu numai un slab manager, ci Âşi un legiuitor mizerabil care nu e ĂŽn stare sĂŁ-Âşi apere interesele. S-a dezvoltat, ĂŽn timp, un mecanism pe care beneficiarii sĂŁi l-au dezvoltat, care face ca instituĂžii ale statului, care funcĂžioneazĂŁ cu bani de la stat – pe care statul ĂŽi ia din buzunarele noastre, sĂŁ adopte o politicĂŁ privatĂŁ ĂŽn tot ceea ce ĂŽnseamnĂŁ beneficiul propriu al celor care le administreazĂŁ. Cel mai frecvent slogan utilizat de apĂŁrĂŁtorii dreptului la venituri neruÂşinate este acela cĂŁ, ĂŽn special multe autoritĂŁĂži, dar Âşi numeroase agenĂžii, nu sunt susĂžinute cu bani de la buget, ce se autofinanĂžeazĂŁ. AdicĂŁ percep diferite taxe de la utilizatori Âşi beneficiari, din care ĂŽÂşi fac fondurile pe care, de regulĂŁ, ĂŽn proporĂžie de 90 la sutĂŁ, le folosesc pentru salarii. Sunt banii noÂştri, noi ĂŽi producem! – clameazĂŁ aceÂştia, ignorând faptul cĂŁ unica raĂžiune pentru care pot sĂŁ producĂŁ aceÂşti bani e cĂŁ statul le-a dat aceastĂŁ atribuĂžie. Unora, de la administraĂžia nu Âştiu care, de ĂŽnalĂžat zmeie, de pildĂŁ, vĂŁ dau dreptul, eu stat, sĂŁ ĂŽncasaĂži câte un milion de la fiecare persoanĂŁ fizicĂŁ sau juridicĂŁ ce vrea sĂŁ ĂŽnalĂže un zmeu pe cerul patriei. Dintr-o datĂŁ, aceÂştia se considerĂŁ ĂŽmproprietĂŁriĂži cu cerul patriei, deÂşi ei existĂŁ doar prin efectul taxelor Âşi impozitelor cĂŁtre stat, plĂŁtite de fiecare cetĂŁĂžean, fie cĂŁ este sau nu preocupat de ĂŽnalĂžarea zmeielor.

FrumuseÞea În aceastã poveste este cã bugetele proprii nu sunt alcãtuite În funcÞie de venituri, ci veniturile sunt calculate În funcÞie de ceea ce cred ei cã au nevoie: Întâi κi stabilesc lefurile fabuloase, le adunã cu celelate cheltuieli ºi ce rezultã dã baza de calcul pentru fiecare operaÞiune de ÎnãlÞare de zmeu. Mai precis, aceasta costã atât cât au ei chef sã ia În ziua de salariu.

Mai existã un aspect: acelaºi stat generos sau iresponsabil, acceptã ca majoritatea entitãÞilor economice din subordinea sa sã funcÞioneze, practic, doar la eficienÞa necesarã acoperirii cheltuielilor salariale. Când vine vorba de investiÞii, de proiecte, aceºtia vin cu cãciula În mânã la stat. Ideea de eficienÞã, de capitalizare, de proiecÞie În viitor nici nu mai existã. Tot acest mecanism a fost rodat ºi protejat de partenerii direcÞi: sindicatele! AdministraÞiile abuzive merg mânã În mânã cu sindicatele parazitare pentru a-ºi proteja sistemul ºi de a face presiunile de rigoare asupra statului-patron pentru a le consolida.

SĂŁ nu Âştie Guvernul aceste lucruri? Ba bine cĂŁ nu. Mai deunĂŁzi, un ministru le-a Âşi expus, public, ĂŽntr-un talk-show, ĂŽn care, ĂŽnsĂŁ, Âşi-a exprimat pesimismul faÞã de posibilitĂŁĂžile de a remedia ceva. E o luptĂŁ grea! – a constatat – tot el, cu tristeĂže. PĂŁi dacĂŁ e grea, dom’ ministru, duceĂži-vĂŁ acasĂŁ Âşi odihniĂži-vĂŁ Âşi lĂŁsaĂži pe alĂžii sĂŁ se batĂŁ. Poate cĂŁ vor reuÂşi ceva.