Din ce în ce mai mult, scenariul pe care evoluează Coaliţia seamănă tot mai mult cu cel a Convenţiei, din '97. Aproape aceleaşi personaje (preşedintele şi premierul au făcut parte din guvernul Ciorbea), aceeaşi incoerenţă, aceeaşi inconsecvenţă, acelaşi sentiment de desprindere de realitate şi de avans buimac pe un drum accidentat şi lipsit de indicatoare. Guvernul Tăriceanu se înscrie ferm pe culoarul comico-ridicol pe care au evoluat cu brio premierii Ciorbea şi Vasile. Fără să aibe hazul primilor, Călin Popescu Tăriceanu compensează printr-o recuzită clownească, de Malec, care se plimbă calm dintr-o parte în alta a ringului, lovindu-se cu capul de toate obstacolele existente şi revenind cu aceeaşi mină impasibilă cu care ''mecanicul Generalei'' a delectat generaţii de iubitori ai filmului mut.
Spre deosebire de Malec, Tăriceanu este înzestrat cu simţul vorbirii. El vorbeşte solemn şi cu convingere despre lucruri care se bat cap în cap. Grăieşte cu aplomb principii pe care le argumentează şi le combate cu aceeaşi vigoare. Dă, de fiecare dată, sentimentul că în spatele său se află cineva, ştiţi dvs. cine, care îi bagă o mână pe sub haină şi îl animează ca pe o marionetă.
În filmul mut în care joacă de şase luni, Călin Popescu - Malec dă sentimentul de personaj activ care are un singur gând: să facă ''Generala'' să funcţioneze şi să ducă trupele confederate spre frontul bătăliei cu UE. Pentru asta e înstare să bage în foc mătura cu care iubita sa - rol în care s-a deghizat Emil Boc - face o curăţenie buimacă prin tender, în cel mai nepotrivit moment.
Brusc, filmul s-a rupt şi Malec a decis că nu mai vrea să conducă locomotiva! Hotărâre categorică şi definitivă. Se aşează în repaus pe biela-manivelă şi aproape fără să ne dăm seama aceasta se pune în mişcare, anunţând în acest fel renunţarea la irevocabila hotărâre. ''Generala'' porneşte hotărât să treacă podul ''anticipatelor'', un pod destul de şubred pentru o armată atât de numeroasă şi atât de puţin dornică să intre în focul bătăliei.