Nu este prima datã când se încearcã martirizarea dlui Adrian Severin. Prima datã, jurnaliºti lipsiþi de principii etice – la fel ca ºi cei de la Sunday Times, doar cã vorbitori de românã – i-au întins o capcanã cerându-i pãrerea în legãturã cu modul defectuos în care guvernarea de atunci – din care dl Severin nu mai fãcea parte, el aflându-se într-o opoziþie activã - distribuia cantitãþile de hidrogen ºi oxigen în apa potabilã livratã cetãþenilor ca fiind naturalã ºi regulamentarã. Fãrã sã fie chimist, instinctul sãu de animal politic i-a spus însã cã ceva e în neregulã – ºi chiar era: toate analizele efectuate arãtau cã se punea de douã ori mai puþin oxigen decât hidrogen în lichidul de la robinete, ceea ce a ºi atras criticile sale severe.
Tot presa duºmãnoasã se aflã ºi la originea debarcãrii sale din funcþia de ministru de Externe, tocmai când înregistrase un succes notabil cerând iertare Germaniei pentru deportarea etnicilor saºi ºi ºvabi în Siberia, lucru primit cu mare satisfacþie de administraþia de atunci a Republicii Federale. Încurajat, dl Severin era pe punctul de a adresa un mesaj asemãnãtor Italiei, pentru neplãcerile cauzate populaþiei romane de cãtre etnicii daci, în timpul celo r douã rãzboaie purtate în timpul împãratului Traian. Numai cã a intervenit acel interviu în care dl Severin afirma ceea ce era de notorietate: cã vreo câþiva politicieni ºi jurnaliºti se aflau în soldea unor puteri strãine. Dacã politicienii l-au mai iertat, n-a avut parte de un tratament asemãnãtor din partea jurnaliºtilor cu musca pe cãciulã care au fãcut o campanie îndârjitã pânã când Emil Constantinescu a fost nevoit sã-l concedieze, nu înainte de a-i solicita lista respectivã, rãmasã pânã astãzi în fiºetul fostului preºedinte.
Campania împotriva dlui Severin nu s-a oprit aici: niºte neisprãviþi de tabloidiºti de la un ziar englezesc i-au înscenat un interviu în care, chipurile, el s-ar fi oferit sã facã lobby pe bani pentru o firmã-fantomã. Inregistrãrile prezentate de jurnaliºti poartã de la o poºtã amprenta falsului grosolan, ele putând fi comparate cu celebra plastografie a scatoalcei prezidenþiale de la Ploieºti (ruºine, Dinu Patriciu!). Nu este nici o dificultate ca dl Severin sã demonstreze nu doar cã vocea din imprimare nu-i aparþine, dar cã aceasta are un accent ciudat, ce nu poate fi regãsit în exprimarea sa curentã. Mai mult, banii pe care pretind englezii cã i-ar fi dat, nu se regãsesc în declaraþia de avere, ceea ce demonstreazã clar cã n-au existat. Ba se mai vorbeºte acolo ºi de o colaborare cu dl Bodu, ori se ºtie cã aºa ceva n-ar fi posibil între un social-democrat ºi un popular ordinar. Aºa încât dl Severin va cere colegilor sãi de la Bruxelles sã pedepseascã cu toatã asprimea încercarea acelor mizerabili de a arunca o umbrã de suspiciune asupra întregului for parlamentar european. Aºa ceva nu poate fi tolerat.
Concluzia trasã de dl Severin este, pe cât de drasticã, pe atât de adevãratã: „S-a dorit sã se scape de un om incomod.” Au dorit-o ºi alþii, dar n-au reuºit. N-or sã reuºeascã nici acum! |
|
| Accesari:
3285
|
Adauga o opinie