Mai sã-mi dea lacrimile ascultându-i pe bieþii „oameni de fotbal” de bine, asupra cãrora s-a abãtut perfidã ºi nemeritatã, urgia DNA-ului. Ai impresia cã toþi fac parte dintr-o sectã pusã pe sacrificii ºi binefaceri în folosul oamenilor simpli.
„Se aruncã cu noroi în oamenii care au investit zeci de milioane de euro” - spune unul care e convins cã noi credem cã ºi-a vândut plapuma ºi ºifonierul ca sã facã bani pe care i-a pompat în fotbal de dragul fotbalului. De acord, s-au investit sume mari. Dar aceste sume au provenit din cãpuºarea sistematicã a disciplinei, din aranjamente pe sub masã ºi din vânzãri de fotbaliºti la a cãror pregãtire negustorii nu au contribuit cu nimic.
Vreme de aproape 18 campionate, fotbalul a fost Vestul Sãlbatic al României, în care orice a fost permis ºi posibil ºi nimeni nu s-a amestecat în afacerile „managerilor” pentru cã, vezi Doamne, s-ar fi stârnit vreo mânie popularã dacã erau împiedicaþi sã furnizeze circ populaþiei. ªi au furnizat pânã peste mãsurã. La orice orã din zi ºi din noapte vei vedea pe ecranele televizoarelor, mai mult ºi mai des decât pe fotbaliºtii în numele cãrora vorbesc ºi prosperã, aceastã veritabilã colecþie de orori culturale ºi morale care sunt aceºti „oameni din fotbal”. Orice inepþie emisã de ei este pusã instantaneu în circulaþie, lumea pare sã se învârtã în jurul performanþelor lor de parveniþi prin expunerea cu ostentaþie a unei bunãstãri sfidãtoare. Sunt personaje groteºti, ajunse însã prin fel de fel de topuri datoritã iscusinþei cu care au învârtit, dincolo de lege, tot felul de afaceri. S-au „sacrificat” vânzând jucãtori ºi disimulând banii încasaþi spre paradisuri fiscale. Veritabilã pepinierã de talente, fotbalul românesc nu s-a ales, practic, cu nimic de pe urma negoþului de „sclavi” cu picioare inteligente. Nu avem nici stadioane, nici ºcoli, nici tehnicieni (oricum, ajungând la mâna patronilor paranoici, nu au nicio ºansã de a construi ceva), avem o federaþie care-ºi trage sediul pompos pe uscatul lipsei de fonduri. Avem în schimb aceastã colecþie unicã de troglodiþi lacomi ºi iresponsabili.
Desigur, fotbalul este o afacere. Dar orice afacere are reguli ºi principii. Pe baza acestora sportul din þãrile dezvoltate este performant ºi spectaculos. Noi n-avem decât o lume suburbanã a fotbalului, în care fiecare vrea sã câºtige cât mai mult, eventual fãrã a contribui cu nimic. O lume de intermediari hãmesiþi dupã procente cât mai mari. E bine cã justiþia îi ia la puricat pe toþi specimenii intraþi în tot felul de cumetrii politice pentru a se pune la adãpost. Important este însã dacã demersul e serios ºi poate fi dus pânã la capãt. Alminteri o sã ne alegem cu niºte „persecutaþi politic” care au avut încredere în justiþie ºi aceasta nu le-au înºelat-o.