Seara, târziu, prietenul meu (pe atunci) m-a chemat pânã la Guvern, în "vizuina" lui plinã de c-cântãreþi, operatori ºi actori. "Trimite pe cineva, mâine dimineaþã devreme, la Inter. Gata, îi scoatem de acolo." Am rãmas o clipa pe gânduri. Între timp ºi-a fãcut apariþia ºi procurorul general de atunci, cu o hãrtie în mânã. "E comunicatul de presã. Daþi-l la televiziune". Avea un aer uºor obosit ºi încurcat. "A fost nevoie ca bãtrânul sã se rãsteascã la el cã sã-l facã sã dea comunicatul ãsta" - mi-a mãrturisit, dupã plecarea acestuia, prietenul. "V-aþi gândit bine ce faceþi?" - l-am întrebat. "Poate cã nici nu mai e nevoie. Nu vezi cã se sparge singurã?" ªi, aruncând o privire spre calendarul de pe perete, m-a lovit, aºa, o bãnuiala: "ªi uite, mâine e 13. ªi e ºi marþi!" A avut o scurtã tresãrire, dar n-a luat-o în seama. În fond, nu era treaba lui. Alþii luau hotãrârile, vreo douã etaje mai jos, în palatul Victoria, sau sus la Mitropolie. A doua zi dimineaþã, pe la 5, omul pe care-l trimisesem la Inter (locuia în imediata vecinatate) a înregistrat primele faze a ceea ce s-ar fi putut sã reprezinte "curãþirea" Pieþei Universitãþii. Cu tot ce-a urmat dupã aceea. În aceeaºi zi ºi în cele douã de dupã. Aruncându-mi acum, dupã zece ani, ochii pe calendar, am fãcut o constatare ºocantã: ºi acum, ca ºi atunci, ziua de 13 a cãzut într-o marþi. ªi atunci, ca ºi acum, naþionala românã debuta în Campionatul Mondial, jucând cu Italia, la ea acasã, fãcând, ca ºi acum, un meci egal. ªi atunci, ca ºi acum, Hagi era motorul echipei. ªi atunci, ca ºi acum, ne-am strâns seara în faþa televizorului, uitând pentru douã ore toate grozãviile acelei zile: bãtãliile dintre demonstranþi ºi poliþiºti, maºinile ºi clãdirile incendiate, instituþiile devalizate, rãbufnirile de urã ºi de violenþã între membrii aceluiaºi popor care în urmã doar cu vreo ºase luni rãbufniserã la unison împotriva celui care-i tiranizase vreme de un sfert de veac. Mi-e greu ºi astãzi, dupã aceºti zece ani, timp ãn care sechelele violenþei n-au dispãrut complet (vezi mitingul FNI-iºtilor), sã înþeleg ce s-a întâmplat cu noi toþi, cei care pãream atât de uniþi în suferinþa noastrã, ºi care am descoperit cã suntem capabili sã urâm atât de variat ºi de total. Probabil cã e încã prea devreme, ºi cã fotbalul ne abate, încã odatã, de la cursul judecãþilor ºi al adevãrurilor...