Executivele post-decembriste s-au distins printr-o caracteristicã originalã: aceea a unei funcþii, care, deºi purta numele uneia de tristã amintire, avea sã cunoascã, în democraþie, un veritabil triumf de culise. Iniþial, secretarul general al Guvernului avea rolul de a administra documentaþia ºedinþelor de guvern ºi de a coordona serviciile aferente acestuia. Primul secretar general, în guvernul Roman, a fost CPUN-ist, Paul Jerbas, care nu s-a remarcat în vreun fel. Nici succesorul sãu Constantin Olteanu, denumit ulterior ambasador prin America Latinã, nu a rupt gura Târgului. Motivul îl constituia ºi faptul cã deþinãtorii funcþiei nu erau ºi membri ai Guvernului, ei participând la ºedinþe doar la invitaþia premierului. Pentru prima datã aceastã funcþie avea sã fie pusã în valoare sub guvernarea lui Nicolae Vãcãroiu, de cãtre Virgil Hrebenciuc. Venit de la Bacãu, unde fusese prefect, Hrebenciuc a devenit artizanul campaniei electorale din 1992 câºtigatã de FDSN. Rapid, el a devenit omul-cheie al Guvernului, majoritatea acþiunilor implementate trecând prin mâinile sale sau fiind gestionate de el. Cu suspiciunile de vigoare, niciodatã dovedite, Hrebenciuc a fost o veritabilã o vedetã a Guvernului ºi a partidului, remarcându-se în special prin calitãþile sale de negociator al situaþiilor delicate - cu sindicatele, cu opoziþia, cu fracþiunile din propriul partid. Dupã 1996, mirajul funcþiei a fãcut ca ea sã fie atribuitã unui personaj important din galeria noii puteri: þãrãnistul Remus Opriº. Acestuia nu i-a trebuit pre mult ca sã demonstreze cã e depãºit de complexitatea unei funcþii, care, între timp, l-a propulsat ºi ca membru al Guvernului, la a cãrui decãdere a contribuit din plin. Ieºit din Guvern odatã cu venirea la Palatul Victoria a adversarului sãu Radu Vasile, Opriº a predat cheia liberalului Radu Stroe. Revenit la putere, PDSR-ul nu a uitat vremurile de glorie ale funcþiei ºi l-a plasat aici pe cel care dovedise, pe timul Opoziþiei, cã ºtie sã se miºte natural în cele mai diferite medii. Fost ºef de cabinet al lui Dãscãlescu, secretar de stat prin Ministerul Transporturilor (cânde s-a ocupat de celebrul caz al epavei ''Rostoc''), ªerban Mihãilescu a demonstrat, din plecare, cã e hotãrât sã refacã prestigiul alterat Secretariatului General al Guvernului. Abilitatea sa, puterea de muncã, au fãcut sã primeascã noi ºi noi însãrcinãri, de structura pãstoritã de el alipindu-se un numãr mare de agenþii ºi Autoritãþi al cãror rol în miºcarea mecanismului guvernamental era esenþial. Demiterea/demisia a lui ªerban Mihãilescu va pune sub semnul întrebãrii nu doar eficienþa structurii administrate de el, dar mai ales limitele sale legale ºi nu este exclus ca ea sã fie esenþial modificatã, în sensul eliberãrii de încãrcãtura politicã a deciziilor. |