Copos era mai să fie linșat de fanii „Rapidului”, fiind nevoit să părăsească un studio TV pe ușa din dos. Gigi Becali nu mai trezește entuziasmul galeriei, ca pe vremea când arunca cu banii în dreapta și stânga, ci doar indiferența acestora. Borcea și Turcu sunt nevoiți să apeleze la serviciile bodyguarzilor pentru a intra și ieși din tribuna oficială de la Dinamo.
S-au dus vremurile de glorie, când „finanțatorii” erau purtați pe brațe de microbiști, care le mulțumeau pentru grija pe care și-o asumaseră față de prosperitatea fotbalului românesc, în care băgau cu devotament banii proprii, ca să-l facă să meargă mai bine. Printre cele mai afectate sectoare ale societății de criza economică se numără și „fabrica de bani” negri – fotbalul – care a funcționat mai bine de 15 ani la turația maximă. Și nu doar atât: Copos, Borcea și chiar Gigi Becali sunt nevoiți să trăiască acum cu spectrul pușcăriei deasupra capetelor lor. DNA-ul a devenit noua biserică unde ei merg regulat să se spovedească și de la care așteaptă iertarea păcatelor.
Fotbalul seamănă ca două picături de apă – murdară – cu alte câteva domenii în care, în aceste vremuri tulburi, s-au făcut bani cu lopata, care au intrat în buzunarul „finanțatorilor” fără a mai trece prin evidențele contabile. Să mă contrazică cine îl vede pe Copos băgând mâna în buzunar și dând de pomană 10 lei, indiferent cui. El știe să bage mâna în buzunare, dar în ale altora. Când realitatea a început să devină mai dură și lațul s-a strâns în jurul gâtului evazioniștilor, carnavalul a încput să se transforme în parastas. Rezerva de jucători buni, ce puteau fi vânduți, s-a cam epuizat. Sponsorii s-au cam săturat de circul permanent din fotbal și de trasul spuzei pe turta acelorași persoane care știu doar să dea din buric prin tribuna centrală. Matrapazlâcurile finanțatorilor au început și ele să fie luate la bani mărunți. Ce rămâne: un sport tot mai lipsit de haz, din cauza mânăriilor aproape permanente și niciodată sancționate. Și o lehamite ce amenință să devină contondentă, a iubitorilor sinceri ai acestui sport, față de cei care-l căpușează sfidător și cu nerușinare.
Este, în mod evident, amurgul „finanțatorilor” penali și al aranjamentelor din culise. Este o întreagă generație de specialiști în alba-neagra care trebuie să dispară. Și să fie înlocuită de oameni care iubesc cu adevărat acest sport și i se pot dedica fără a-și mânji mâinile și conștiințele.