Copos era mai să fie linşat de fanii „Rapidului”, fiind nevoit să părăsească un studio TV pe uşa din dos. Gigi Becali nu mai trezeşte entuziasmul galeriei, ca pe vremea când arunca cu banii în dreapta şi stânga, ci doar indiferenţa acestora. Borcea şi Turcu sunt nevoiţi să apeleze la serviciile bodyguarzilor pentru a intra şi ieşi din tribuna oficială de la Dinamo.

S-au dus vremurile de glorie, când „finanţatorii” erau purtaţi pe braţe de microbişti, care le mulţumeau pentru grija pe care şi-o asumaseră faţă de prosperitatea fotbalului românesc, în care băgau cu devotament banii proprii, ca să-l facă să meargă mai bine. Printre cele mai afectate sectoare ale societăţii de criza economică se numără şi „fabrica de bani” negri – fotbalul – care a funcţionat mai bine de 15 ani la turaţia maximă. Şi nu doar atât: Copos, Borcea şi chiar Gigi Becali sunt nevoiţi să trăiască acum cu spectrul puşcăriei deasupra capetelor lor. DNA-ul a devenit noua biserică unde ei merg regulat să se spovedească şi de la care aşteaptă iertarea păcatelor.

Fotbalul seamănă ca două picături de apă – murdară – cu alte câteva domenii în care, în aceste vremuri  tulburi, s-au făcut bani cu lopata, care au intrat în buzunarul „finanţatorilor” fără a mai trece prin evidenţele contabile. Să mă contrazică cine îl vede pe Copos băgând mâna în buzunar şi dând de pomană 10 lei, indiferent cui. El ştie să bage mâna în buzunare, dar în ale altora. Când realitatea a început să devină mai dură şi laţul s-a strâns în jurul gâtului evazioniştilor, carnavalul a încput să se transforme în parastas. Rezerva de jucători buni, ce puteau fi vânduţi, s-a cam epuizat. Sponsorii s-au cam săturat de circul permanent din fotbal şi de trasul spuzei pe turta aceloraşi persoane care ştiu doar să dea din buric prin tribuna centrală. Matrapazlâcurile finanţatorilor au început şi ele să fie luate la bani mărunţi. Ce rămâne: un sport tot mai lipsit de haz, din cauza mânăriilor aproape permanente şi niciodată sancţionate. Şi o lehamite ce ameninţă să devină contondentă, a iubitorilor sinceri ai acestui sport, faţă de cei care-l căpuşează sfidător şi cu neruşinare.

Este, în mod evident, amurgul „finanţatorilor” penali şi al aranjamentelor din culise. Este o întreagă generaţie de specialişti în alba-neagra care trebuie să dispară. Şi să fie înlocuită de oameni care iubesc cu adevărat acest sport şi i se pot dedica fără a-şi mânji mâinile şi conştiinţele.