Definiţia de dicţionar a corupţiei ("decadenţă, depravare, desfrâu") a rămas mai aproape de sensul percepţiei comune decât aceea juridică (fapte ilicite ale funcţionarilor publici). Se vorbeşte, de mai bine de zece ani, despre acest subiect mai mult despre oricare altul, fapt care face ca, în cele din urmă, corupţia să înglobeze majoritatea neregulilor care irită opinia publică: delapidarea, traficul de influenţă, însuşirea de foloase necuvenite, abuzul în serviciu, mita şi darea de mită - categorii care au, fiecare, locul lor bine fixat în Codul Penal. De aceea, poate, nici una dintre ofensivele "anticorupţie", declanşate periodic de autorităţi nu a avut impactul aşteptat, ele nereuşind niciodată să acopere nici varietatea de fapte şi nici intensitatea cu care ele se manifestă. Dar, principala caracteristică a corupţiei pare să rămână nebăgată în seamă: faptul că actele de corupţie sunt, vrând-nevrând, apanajul celor care reprezintă Puterea. Corupţia este flagelul care ameninţă în primul rând şi mai ales, aparatul de stat şi modul în care acesta reglementează procesele curente. Proporţional, ea se manifestă cu intensitate sporită la nivele superioare de decizie: exact acelea care îşi propun de fiecare dată să acţioneze împotriva corupţiei! Cea mai comică şi flagrantă situaţie a survenit, din acest punct de vedere, în cursul trecutei guvernări, când s-a organizat celebra CNAICCO: din "sucursalele" judeţene ale acestui super-consiliu făceau parte toţi cei care puteau fi suspectaţi de a se afla la baza unor acţiuni ilicite: şefi de poliţie, de vamă, de judecătorii, de administraţii financiare etc. Or, nu era de aşteptat ca aceştia să acţioneze împotriva propriilor lor interese sau ale acoliţilor lor! De aici şi completa ineficienţă a instituţiei care şi-a dat duhul în penibil. Mi-e teamă că, în acelaşi fel, noul Parchet Naţional Anticorupţie riscă să meargă pe acelaşi drum. Pentru că această combatere, sau limitare, sau cum vreţi să-i spuneţi, nu poate veni din partea Puterii. Ea poate veni doar de la instituţiile abilitate prin Constituţie, care ar trebui doar să fie scoase în afara oricăror influenţe şi presiuni politice, pentru a-şi putea face treaba. Altfel, vom avea doar lansări festive, vorbe şi o tevatură plină de ineficienţă.