Am fost tentaþi sã credem cã e vorba de o mituire la nivel înalt. Noroc cã ne-a liniºtit premierul, explicându-se de ce a numit în comisia de re-privatizare a uzinei de automobile de la Craiova câþiva dintre miniºtrii actualului cabinet: ca sã meargã privatizarea repede ºi sã-i fereascã pe membrii acesteia de tentaþii! Ambele explicaþii sunt de o puerilitate vecinã cu neruºinarea. Întâi - pentru cã trebuie sã fii cel puþin naiv ca sã-þi închipui cã stând cãlare pe indemnizaþii de mii de euro, fãrã sã facã nimic, membrii comisiei se vor grãbi sã-ºi taie singuri acest izvor de bunãstare, grãbind în vreun fel procesul. Cât despre tentaþii, ne-am lãmurit de mult cum e cu ele. Ãsta a fost, vreme de 15 ani, refrenul sloganului despre corupþie: vezi bine, funcþionarii demnitari erau obligaþi sã punã botul din cauza lefurilor mici. Între timp, lefurile s-au mãrit, cel mai mult chiar la acele categorii (justiþie, poliþie, administraþie) unde mai în fiecare zi procurorii înhaþã câte un corupt. Cât despre salariile miniºtrilor, ca sã dãm exemplu, nici n-ar mai trebui sã vorbim: nu este vorba cã o leafã de demnitar sã învârte în jurul salariului minim primit de un manager de companie privatã. E vorba cã pentru un ministru salariul nu conteazã. El poate fi depus în liniºte la bancã pentru a face pui ºi pentru a putea fi declarat ca venit la sfârºitul anului când se completeazã fiºele. Un ministru beneficiazã gratuit de tot ce are nevoie ºi de câte ceva pe deasupra. Cum ar fi o maºinã de top, de peste 50.000 de euro, precum AUDI-ul A6 pe care-l þine încã în garaj ministrul Educaþiei, ca sã scape de gura jurnaliºtilor. Cine ar vrea sã ºtie mai exact care sunt privilegiile cu lacrimi amare dupã fotoliul de ministru al Agriculturii pe care a fost nevoit sã-l lase liber, pentru cã o astfel de funcþie te pune la adãpost nu doar pe tine, ci ºi familia, prietenii ºi clienþii de toate felurile. "Sporurile" compensatoare au devenit principala sursã de venituri legale pentru mulþi dintre reprezentanþii adminsitraþiei publice, unii dintre ei ajungând sã facã parte din câte 10 CA-uri sau comisii de privatizare. Uitaþi-vã pe declaraþiile de avere pe anul trecut ºi veþi vedea cu cât s-au îmbogãþit pe aceastã cale cei care au fãcut parte din Comisia de privatizare a BCR sau CEC ºi veþi avea o imagine mai clarã a problemei. Cã reprezentanþii noºtri îºi umflã buzunarele legal, dar imoral, pe tãcute, e o chestie. Unii dintre ei nu rezistã tentaþiei de a-ºi etala bunãstarea: risipa pe care bugetul o face cu maºinile de lux pe care le pune la dispoziþia tuturor nepricopsiþilor (uite-l, de o altã pildã, pe ºeful muzeelor de la Iaºi, ºi al sãu Touareg de 50.000 euro, cu care bate coclaurii judeþului ca sã vadã dacã sunt deschise muzeele) va ajunge proverbialã ºi începi sã ai senzaþia cã o þarã, cu cât este mai sãracã sau mai neperformantã, cu atât mai mult doreºte sã caºte prãpastia dintre omul de rând ºi cei care-l conduc.