Adie slab vântul alegerilor, generând sentimente ºi trãiri diverse printre membrii partidelor parlamentare sau neparlamentare.
Parlamentarii se împart în douã: cei de la Putere, ºi cei de la Opoziþie.Pe cei de la Putere îi încearcã o severã astenie. De primãvarã-varã- toamnã. Sondajele reduc locurile eligibile în mod dramatic. Primele poziþii sunt rezervate - ca de obicei - ºefilor ºi celor care vor trebui puºi la adãpost prin imunitatea parlamentarã în momentul în care viitoarea putere va scoate la ivealã matrapazlâcuri încã neºtiute. Pentru cele pe muchie de cuþit se bat cu îndârjire noii veniþi, „investitorii" ºi rudele.
ÃŽn Opoziþie, atmosfera este mai destinsã, iar ofensiva clientelei, mai mare ca oricând. Uºile liderilor sunt deschise tot mai des cu piciorul, iar clanþele strãlucesc de-þi iau ochii de lustrul pe care-1 capãtã în contact cu nenumãrate mâini ce le ating. Se simte adierea victoriei, se mizeazã pe ceva mai multe locuri eligibile decât aratã calculul matematic („la ãia e dezastru, se prãbuºesc de tot pânã la toamnã") ºi pentru unii ºefi din rândul doi, deºi a început deja jocul cu nervii solicitanþilor se fac promisiuni într-o doarã: sã mai vedem, nu vã uitãm.
Între timp, cei care au ales calea pribegiei ridicã tot mai multe pretenþii pentru rãsplata jertfei patriotice. Iar câte unui ºef mai scrupulos, chiar dacã e chel, i se face pãrul comparând posturile ºi locurile cu promisiunile deja fãcute sau în curs.
ÃŽn afara parlamentului, jocul e complex: ochii sunt pe „autobuzele" care ar mai putea înghesui ceva pasageri de ocazie pentru a-i trece de bariera „pragului electoral".Cãci acolo înãuntru e cald ºi bine - afarã suflã vântul dezinteresului ºi al lipsei de clienþi.
Marea neliniºte bântuie politica româneascã. Între speranþã ºi îngrijorare mai cã nu mai e loc pentru ceea ce-i intereseazã pe amãrâþii care vor bãga votul în urne...