Hotărât lucru, cea mai inspirată mutare de pe tabla de şah a politicii din acest început de an o reprezintă poziţia pe care preşedinţia şi, apoi, Executivul, au adoptat-o faţă de persoana şi problema fostului rege Mihai. După un deceniu de controverse din care dl Iliescu şi formaţiunea politică pe care o reprezintă s-au ales cu eticheta de ne-democraţi, datorită punctelor de vedere şi poziţiilor anti-monarhice exprimate, iată că nu doar prin declaraţii, ci şi prin gesturi concrete, se procedează la o reconciliere istorică cu casa regală şi cu ceea ce a însemnat aceasta în istoria neamului românesc. Mai întâi invitaţia adresată de preşedinte cu tot protocolul şi prin emisari de rang înalt, de a participa la inaugurarea unei secţiuni a Muzeului Naţional de Artă, găzduită de fostul palat regal. Apoi, recenta declaraţie a premierului, cum că Guvernul nu va bloca în nici un fel intrarea în posesie a fostului rege, căruia justiţia i-a atribuit castelul de la Săvârşin şi o casă din Bucureşti. Aceste două gesturi au efecte devastatoare asupra unor tendinţe de a perpetua etichetarea PDSR ca partid cu propensiuni intolerante, dar şi notabile efecte asupra unei părţi din electoratul propriu pentru care această etichetă rămâne valabilă. La urma-urmelor, şi preşedintele, şi primul-ministru au riscat adoptând aceste puncte de vedere şi aceste hotărâri, pentru că falia pe care disputa monarhistă a creat-o în societatea românească continuă să rămână una profundă. Au riscat, de asemenea, ca procentajul deocamdată insignifiant, de opţiuni pro-monarhice, să sufere amplificări sub influenţa curentului care se manifestă în Bulgaria vecină, unde fostul rege Simeon a plonjat direct în politică, bucurându-se din debut o serioasă susţinere publică. Dincolo însă, de riscurile mai mult sau mai puţin particulare, actuala putere are la îndemână cel mai serios argument în favoarea sa: pârghia economică. Dacă economia va fi pusă în mişcare, românilor le va păsa mai puţin de "culoarea" celor care manevrează maşinăria.