Puțini oameni în istoria sportului au fost binecuvântați de la natură cu calitățile lui Maradona si si mai putinor inși viata Ie-a oferit bunăstarea si adulatia de care s-a bucurat acest băiat modest de mahala, în ale cărui picioare Dumnezeu a pus semnul geniului.
Geniul lui Maradona n-a depășit însă niciodată înălțimea genunchilor. Nici gloria, nici bunăstarea nu l-au făcut mai bun și mai inteligent. Ba, din contră, cu fiecare gest al său n-a dovedit altceva decât că dorea să răspundă chemărilor lumii căreia-i aparținea. Implicat în afacerile Mafiei napolitane (al cărei cărăuș de droguri devenise), prins cu mari cantități de narcotice asupra sa, suspendat din fotbal pentru dopaj, hăituind cu pușca ziariști în căutare de senzațional, Maradona alunecă încontinuu pe toboganul degradării. Tot mai dependent de praful alb, își pierde sistematic controlul. în prezent, autoritățile argentiniene îl anchetează pentru implicarea - în calitate de antrenor al unei echipe de mâna a doua - într-o bătaie cu spectatorii. Prezența sa la club este aleatorie. Mitul Maradona eșuează nespectaculos, în derizoriu...
Momentul '89 i-a surprins pe câțiva Maradona ai politicii românești în careul de 16 m sub lumina reflectoarelor, jonglând cu abilitate balonul de pe dreptul pe stângul, faultând discret, dar eficient. Un singur lucru nu reușeau acești ași ai balonului: să marcheze. Ușor-ușor, s-au retras în apărare, unde n-au mai stăpânit decât faultul grosolan, pentru a ajunge, unul câte unul, în tribună, nemairămânându-le decât să șterpelească câte ceva din buzunarele celor care ieri îi aclamaseră. În fotbal, ca și în politică, prăbușirile sunt definitive și lipsite de spectaculozitate. |