Ziarul personal Octavian Andronic
04 Oct 2023 - 06:30
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

Pe mine nu m-a interesat funcția de primar. Dacă era, ajungeam senator!

-- Giovanni Becali, procurator

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

sâmbătă 30 septembrie 2006 Nr: 1821

Mania persecuției

de Octavian Andronic

Ne-am format un reflex din a crede că fiecare nerealizare sau fiecare realizare însoțită de dificultăți din existența noastră istorică se datorează aproape exclusiv unor cauze de ordin exterior: dușmănie, competiție, invidie, subapreciere.Datorită acestor cauze noi, românii, trebuie să luptăm mai mult, să cheltuim mai multă energie și resurse decât alții în atingerea oricărui obiectiv. Unirea noastră ca națiune nu s-a putut realiza firesc, dintr-o dată. A fost nevoie de tertipuri care să înșele vigilența celor care nu doreau o Românie puternică pentru ca în locul a două principate slabe, și doar ingenioasa dublă desemnare a lui Cuza ne-a adus la liman. Marea Unire a fost posibilă abia dupa ce am încercat o pace separată cu nemții, pentru ca apoi, când aceștia au fost la strâmtoare, să întoarcem armele și să profităm de căderea aliaților săi. Aceeași întoarcere a armelor, cu conotații negative în morala istoriei, ne-a adus, in extremis, recuperarea Ardealului, dar și predarea definitivă a Basarabiei. Aproape întotdeauna am fost nevoiți să jucăm pe muchie de cuțit, să renunțăm la principii în favoarea altora și să obținem, până la urmă, ceva decât nimic.Pare un soi de blesteme, pe care evoluțiile de după 1990 n-au făcut decât să-l confirme. Ultimii iesiți de sub cizma dictaturii locale național-socialiste, ne-am dobândit libertatea prin cea mai sângeros de nepașnică dintre revoluțiile estului. Am pierdut rapid avantajul acestei victorii prin turbulențe care au însoțit mineriadele.Primul nostru obiectiv internațional - Consiliul Europei - ne-a solicitat eforturi incredibile, în fața ostilității și dezamăgirii cu care am fost tratați. Am pătruns într-un for de drept ultimii, și condiționați, monitorizați. Mult mai lesnicios a fost parcursul rușilor, pe care nu-i califică aproape nimic, în afară de statutul lor de mare putere. A urmat apoi competiția pentru NATO. Ne-am dat de ceasul morții să arătăm că geostrategic și tactic suntem flancul organizației, și că aceasta are mare nevoie de noi. S-a dovedit că avea mai multă nevoie de Ungaria și Cehia, care erau deja în mijlocul hărții și nu mai prezentau nici o importanță. Am mers la Madrid în ‘97 cu speranțe și ne-am întors acasă cu coada între picioare. Ne-am mulțumit, cuminți, cu asigurarea lui Clinton că suntem pe drumul cel bun. Drum pe care urma să mai mărșăluim mult și bine dacă contextul războiului din Iugoslavia n-ar fi forțat mâna organizației. Am sărbătorit la Praga, o victorie tardivă și practic lipsită de foloase, în contextul în care echilibrul de puteri în lume se află în continuă schimbare. Pentru ultimul dintre obiectivele noastre majore - integrarea europeana - am încercat să dăm impresia că muncim din răsputeri și că, deși plecasem la drumul tratativelor în primii șase, am fost “vărsați” pe drum la coada următorilor zece, fără temei. Amenințați de o aderare fără dată, ne-am concentrat pe forțarea uneia, care avea însă să ne aducă coșmarul presiunii timpului: în fața scepticismului general, doar noi mai continuăm să credem că 1 ianuarie 2007 rămâne un termen rezonabil. Am suportat bombardamentul clauzelor și monitorizărilor abia mai sperând în fundul sufletului că vom reuși. Reușim. Dar cu condiții. Condiții pe care le-am impus, practic, tot noi... Suferim de mania persecuției. Credem că lumea e împotriva noastră, pentru că suntem frumoși, deștepți și devreme acasă. Ne privim însă într-o oglindă strâmbă, care rearanjează defectele într-un mod estetic, dar fals. Dacă e să credem că cineva este împotriva noastră, atunci ar trebui să ne fie clar că nu putem avea dușmani mai mari decât noi înșine: decât lenea noastră, decât neseriozitatea noastră, decât superficialitatea noastră și decât credința prostească că îi putem înșela pe toți.

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie