Unul câte unul corifeii celor cinci decenii de comunism se trec - unii În eternitate, alÞii În uitare. Printre ei ºi Corneliu Mãnescu. A fost, pentru România, una dintre puÞinele "guri de oxigen" ale perioadei În care de dincolo de cortina de fier nu rãzbãtea nimic bun. ªi aceasta, datoritã personalitãÞii sale atipice. Mãnescu nu avea nimic de "tovarãº". Era un boier - ca ºi Maurer - rãtãcit printre proletari ºi adoptat din raÞiuni de imagine. Proletarii, cât erau ei de proletari, ºtiau cã au nevoie de aºa ceva pentru a putea convinge. Iar Mãnescu rãspundea unei astfel de cerinÞe care l-a ºi propulsat - pe vremea lui Dej - pânâ În fruntea diplomaÞiei româneºti. Am dorit sã subliniez "pe vremea lui Dej" pentru cã pe vremea lui Ceauºescu un astfel de lucru n-ar fi fost posibil. Dej avea un anume respect pentru valorile burgheze, pe care Ceauºescu nu-l mai Împãrtãºea. Ceauºescu l-a moºtenit ºi ºi-a dat seama cã - pentru o perioadã, cel puÞin - i-ar fi de folos. ªi i-a fost. Ca preºedinte al Sesiunii ONU, În 1967, Mãnescu s-a ÎnfãÞiºat lumii ca un autentic diplomat, vorbitor fluent al unei limbi de circulaÞie internaÞionalã, cu un "look" american ºi doar cu necesarele servituÞi ideologice. Dealtfel, la ora respectivã, Înaltului for internaÞional Îi dãdea bine sã introducã ãn circuit ºi comuniºti cu faÞã umanã. Marele succes - intern ºi extern - i-a fost Însã fatal lui Mãnescu. Pentru cã Ceauºescu cel unic nu suporta nici un fel de concurenÞã În cursa solitarã pe care ºi-o pregãtea. Drept urmare l-a trimis În felurite exiluri aurite - Între care ºi la Paris - pentru cã, În cele din urmã, dupã "Scrisoarea celor 7" sã-l exileze, la propriu, prin Dãmãroaia, unde "boierul" ºi-a Îngrãmãdit Într-o magazie trofeele ºi amintirile de-o viaÞã. Aproape fãrã voia lui, Mãnescu a fost purtat pe valul RevoluÞiei În noul Parlament unde, ca senator, n-a strãlucit. ªi n-a fãcut nici valuri. Cu o decenÞã ºi un bun simÞ propriu doar oamenilor de valoare, s-a retras din scenã. Oricum, ceea ce avusese de spus, fusese deja spus. Ultimul sãu "exil", cel din umbra agitaÞiei politice, a luat acum sfârºit. La rãscrucea dintre regrete ºi uitare, Corneliu Mãnescu poate sã paºeascã demn, pe calea regretelor ...