Postul public de televiziune a organizat o dezbatere având ca subiect manelele. Totul a pornit de la un incident cãruia „binevoitorii” i-au conferit o aurã de scandal: nu ºtiu care manelist a filmat pentru un clip pe scena Operei! Blasfemie! Terfelire! – au sãrit în sus câþiva puriºti în frunte cu fostul om politic George Pruteanu. Liviu Mihaiu, relizatorul emisiunii, a invitat, faþã în faþã, exponenþi de frunte ai lumii maneliºtilor, alãturi de câþiva dintre reprezentanþii autentici ai culturii, deschizând „procesul” Operei, fãrã însã ca reprezentanþii instituþiei sã fie ºi ei invitaþi sã spunã ce-ar fi avut de spus. Mã rog, probabil cã ãsta e formatul emisiunii. Ce mi s-a pãrut relevant a fost faptul cã pentru prima datã s-a discutat serios ºi argumentat despre acest subiect. Locul comun este cã manelele sunt un subprodus cultural, un soi de boalã ruºinoasã de care suferã o bunã parte a societãþii româneºti. De aici pânã la invocarea unui caz guvernamental, de interzicere sau de restrucþionare n-a fost decât un pas, din partea unor participanþi mai fundamentaliºti. O plãcutã surprizã au produs tocmai maneliºtii invitaþi – interpreþi sau promotori – care s-au dovedit a fi persoane cu o judecatã limpede ºi sãnãtoasã, în ciuda limitelor genului pe care-l practicã. La fel de agreabilã a fost ºi intervenþia unora dintre reprezentanþii celeilalte tabere, nu neapãrat adverse, care au recunoscut, sportiv, dreptul la existenþã al genului ºi al diversitãþii culturale. A fost fãcutã chiar o analizã de evoluþie din care a rezultat cã de la începuturile exclusiv de orientare... orientalã, de prin 1990, manelele tind spre forme mai europene, mai evoluate. Remarcabilã a fost prestaþia ministrului Iorgulescu, aflat aici mai pe teren propriu decât ca politician, care a atras atenþia asupra fundamentului economic al genului ºi asupra mizei de afaceri pe care o oferã. Treptat, punctul de pornire – filmarea de pe scena Operei – s-a estompat, primind verdictul chiar din partea ministrului: „Eu le-aº fi luat mai mult pentru înregistrare, dacã tot a fost vorba de o tranzacþie... ” Repet, a fost o emisiune reuºitã, care a pus în evidenþã virtuþile dialogului argumentat ºi la obiect, din care cred cã toatã lumea a avut ceva de câºtigat. Dar în primul rând bunul simþ.