Nu știu la alții cum e, dar la noi când trebuie să se întâmple ceva, apoi se întâmplă exact la momentul care trebuie. Nu mai departe chestia cu „firul roșu". Era de prin '95, povestea. Prin '97 au aflat despre ea și noii locatari de la Cotroceni. N-au prea băgat-o în seamă până taman în 2000, când a început campania electorală și când foștii locatari ai Cotrocenilor păreau să se întremeze. Nu vorbesc aici de problema în sine, ci de oportunitatea ei la momentul potrivit.
Cam la fel și chestia cu deturnarea sau spălarea de bani de către românul din Franța, care s-a dat (o fi și fost) consilier al președintelui Iliescu și în legătură cu care s-a re-declanșat acum o anchetă în capitala Franței. Omul a mai fost cercetat acum vreun an, băgat nițel și la pușcărie de unde i s-a dat drumul pe motiv de boală (cam ca Duduianu al nostru sau Costel Constantin, ăia de nu prea suportă detenția). Eram cât pe ce să cred că justiția franceză e un soi de buldog care, o dată ce și-a înfipt colții într-un crac de pantalon, nu-i mai dă drumul. M-a lămurit însă un post de televiziune al cărui corespondent la Paris l-a intervievat pe singurul ziarist.care a scris despre caz. Și acesta a scăpat porumbelul din gură: noua anchetă a fost declanșată în urma unei sesizări anonime adresate unei instituții specializate franceze. Gazetarul nu deborda de entuziasm. Ba, dimpotrivă, se temea să nu fie vorba despre o intenție de manipulare venită din partea unor cercuri politice sau servicii secrete interesate. „La noi sunt cercetați și vinovați și nevinovați - tocmai pentru a se stabili adevărul" - zice colegul de pe Sena.
Dar dumneavoastră ce credeți? - insistă colegul de pe Dâmbovița, conform, probabil, indicațiilor primite. „Eu nu cred nimic. Justiția va decide!".
Măi, să fie! Anonimă, deci? Exact la țanc? Și ăla nu crede până nu vede – nu ca la noi. Ce fel de presă mai e asta? Ce fel de justiție mai e aia?
Dar, mai bine - vorba colegului – să așteptăm. Să vedem ce mai pică... La țanc...