Frigul din ultimele zile ne-a reamintit faptul cã iarna nu e departe ºi cã va fi prezentã la Întâlnire cu acea punctualitate exasperatã a lucrurilor nedorite. Ne-a reamintit, totodatã, senzaÞia ce ne intrase În oase În ultimii cinci ani de dictaturã, cu o intensitate pentru care nu vor fi suficienÞi zece ani de termoficare democraticã pentru a o uita. Niciodatã, poate, În istoria noastrã de zonã temperatã venirea sezonului rece nu a fost vãzutã ca acum: o catastrofã ireparabilã. Pe vremuri, veneau turcii, tãtarii, ruºii. Acum, vine iarna. Poate cã, dupã fierbintea iarnã a lui '89, ar fi trebuit sã vedem altfel lucrurile. Înainte, ne Înnebunea absenÞa alternativei ºi implacabila condamnare la zero grade de cãtre un sistem În care energia casnicã nu ne mai ajungea, din cauza celei industriale. Acum, avem alternativele, Însã/costurile lor devin, pe zi ce trece, ucigaºe. Ieri, ne omora frigul, azyne omoarã costurile lui. Pentru cã ceea ce continuã sã lipseascã e cãldura. Ea se pierde sistematic pe traseul indiferenÞei cronice, al neglijenÞei ºi al lipsei de rãspundere a "factorilor responsabili". Ca ºi pe vremea rãposatului, ultima soluÞie pare a fi aceea de a mai pune o hainã...