Printre instituÞiile nou create dupã 1989, care nu avea un corespondent În trecuta administraÞie se numãrã ºi aceea a prefectului. Ea a apãrut, practic, dupã alegerile locale din 1992 ºi atunci, primul prefect al Capitalei a fost Doru Panã, fost primar ºi fost ministru al Transporturilor. Mandatul sãu a fost unul scurt, pânã la legislativele din toamnã, când odatã cu preluarea puterii de cãtre FDSN - PDSR, În coasta lui Halaicu a fost instalat profesorul Vâlceanu. Menajul celor doi a funcÞionat cu intermitenÞe, nici unul ºi nici celãlalt neºtiind prea bine care este aria exactã a responsabilitãÞilor proprii. Remarcabil pentru aceastã primã fazã de coabitare este faptul cã nu s-a ajuns la crize majore de autoritate. Din '96 pânã În 2000, ºtafeta autoritãÞii guvernamentale pe lângã primãria generalã a fost luatã de un alt profesor, Þãrãnist de data asta, Iordan. Acesta nu s-a remarcat prin altceva decât prin episodul hazliu al arborãrii 'În bernã' a drapelului naÞional la nu ºtiu ce sãrbãtoare. RelaÞiile sale cu primarii care s-au perindat În acest mandat - Ciorbea, Vãtãºescu, Lis - au fost inodore, incolore, dar mai ales insipide, ca dealtfel toatã aceastã schimbare Înºelãtoare. O nouã vigoare a cãpãtat instituÞia prefectului la Capitalã odatã cu revenirea În forÞã a actualului PSD. Dupã ce o maturã chibzuinÞã a ministrului Cozmâncã a respins candidatura generalului Dãnescu, fost ministru de Interne, În favoarea unui domn Luican, remarcabil prin totala sa absenÞã din peisajul public, AdministraÞia localã s-a vãzut În impas În faÞa gãlãgiosului primar de opoziÞie Bãsescu, cãruia reprezentantul sãu nu-i fãcea faÞã. Aºa a venit la rând generalul Oprea, tip dinamic ºi intuitiv, care a reuºit sã echilibreze oarecum balanÞa. La reorganizarea guvernamentalã din 2002, acesta a fost promovat ministru delegat la Interne, În locul sãu rãmânând, pentru foarte scurt timp, un alt general - Botezatu. Pentru cã, tocmai din Brazilia, sosea prefectul de categorie supergrea Grecea, pe care administraÞia dorea sã-l opunã cu mai mult succes unui Bãsescu În campania electoralã. Nu se ºtie exact ce a fãcut necesarã apariÞia celui de-al cincilea prefect: ori dorinÞa de a scãpa elegant de un Grecea, considerat ineficient, expediindu-l iarãºi peste mãri ºi Þãri, ori necesitatea de a asigura un loc de muncã lui Dan Darabont, rãmas fãrã 'colegi' dupã locale. Oricum, din capul locului, acesta pare a fi o soluÞie optimã, având În vedere exprienÞa pe care a dobândit-o de cealaltã parte a baricadei ºi care Îl va ajuta, cu siguranÞã, sã coabiteze cât mai rezonabil, cu Bãsescu.