Aº putea, foarte bine, sã fac pe deºteptul ºi sã zic: v-am spus eu? Am spus-o - scris-o - Încã din 17 Aprilie când, Într-un comentariu, evocam posibilitatea ca independenÞa lui Oprescu sã fi fost ticluitã În laboratorul electoral al PSD-ului, În ideea de a se cumula voturile tânãr-liberale ale lui Diaconescu cu cele matur-conservatoare ale lui Oprescu pentru a da, În turul 2, un avantaj net pentru cel care rãmâne În cursã.

N-am sĂŁ susĂžin, ĂŽnsĂŁ, aÂşa ceva. PĂŁrerea cĂŁ n-a fost o lucrĂŁturĂŁ mi-o ĂŽntĂŁreÂşte tocmai atmosfera solemn – stânjenitĂŁ de la sediul PSD-ului ĂŽn momentul anunÞãrii rezultatului Âşi declaraĂžia rabinicĂŁ a lui GeoanĂŁ care a salutat victoria „candidatului independent de stânga”. În fond, o ĂŽncercare stângace de a mai drege busuiocul unei situaĂžii extrem de stânjenitoare. Cea ĂŽn care se aflĂŁ dupĂŁ decizia nefericitĂŁ (oare?) de a tranÂşa disputa Oprescu – Vanghelie prin scoaterea din joben a lui Cristian Diaconescu. Ceea ce mĂŁ intrigĂŁ cel mai mult ĂŽn acest moment este urmĂŁtorul lucru: ar fi câºtigat Oprescu dacĂŁ PSD-ul l-ar fi mandatat sĂŁ-l reprezinte? Ceva – nu Âştiu exact ce – mĂŁ face sĂŁ cred cĂŁ nu. Oprescu – PSD n-ar fi reuÂşit ceea ce a reuÂşit Oprescu –Independent.

Ar fi fost nevoit sĂŁ poarte povara unei imagini nicioadatĂŁ suficientĂŁ pentru a ĂŽmpinge candidatul acestui partid ĂŽn fruntea administraĂžiei municipale. ÎncĂŁ din ’92, acest partid (cu diferitele nume pe care le-a purtat) s-a chinuit sĂŁ izbândeascĂŁ. N-a reuÂşit nici cu revoluĂžionarul Cazimir Ionescu – ĂŽnfrânt de anonimul Halaicu, nici cu campionul Ilie NĂŁstase – ĂŽnvins la puncte de ÞãrĂŁnisto–sindicalistul Ciorbea Âşi nici cu doctorul Oprescu, stopat de douĂŁ ori de impetuosul BĂŁsescu Âşi de insignifiantul Lis. Era sĂŁ-l uit pe ĂŽnsuÂşi Marian Vanghelie, surclasat de Videanu.

Victoria de duminicĂŁ searĂŁ e a unui spirit, nu a unui om. Oprescu n-a fost nici de data asta, nici mai bun Âşi nici mai rĂŁu decât ĂŽn ’97 Âşi 2000. A fost diferit ceea ce a vĂŁzut ĂŽn el tot mai puĂžinul electorat deplasat la urne. AcestĂŁ aproape o treime din peste cei 1,8 milioane de alegĂŁtori ĂŽnscriÂşi pe liste a decis pentru toĂži ceilalĂži. Vreo 300.000 de oameni au mers la vot Âşi au introdus ĂŽn urne buletinul cu Âştampila pe numele doctorului cu speranĂža cĂŁ o persoanĂŁ care nu este prinsĂŁ ĂŽn ĂŽncrengĂŁtura de relaĂžii Âşi obligaĂžii partinice poate sĂŁ facĂŁ mai mult pentru cei ĂŽn fruntea cĂŁrora se instaleazĂŁ. Este, dacĂŁ vreĂži, expresia neĂŽncrederii tot mai mari ĂŽn politicianism.

Victoria „independentului de stânga” Oprescu mai semificĂŁ ceva: eÂşecul politicii prezidenĂžiale de dreapta. Înfrângerea lui Blaga, Murgeanu Âşi Bodu la BucureÂşti Âşi a lui Oprea la IaÂşi, susĂžinuĂži cu ostentaĂžie de preÂşedinte constituie de fapt, o ĂŽnfrângere personalĂŁ pentru preÂşedintele – jucĂŁtor pe extrema dreaptĂŁ. PreÂşedintele ĂŽÂşi poate constata, cu acest prilej, nu doar declinul peronal ci Âşi modul ĂŽn care trage ĂŽn jos un partid pe a cĂŁrui majoritate absolutĂŁ miza pentru viitoarea guvernare.