Văd, la jurnalul TV, rămășițele contorsionate ale unui automobil din care au fost scoase cu dificultate trupurile zdrobite ale membrilor unei familii: tată, mamă, copil de trei ani. Un alt copil, de 8 ani, se zbate între viață și moarte. O familie de români, emigrați în Anglia, care venise după câțiva ani să-și revadă rudele și meleagurile natale...Astfel de tragedii se întâmplă zilnic. Și tot zilnic, televiziunile înfometate de evenimente care să ne biciuiască atenția, ni le prezintă cu lux de amănunte. Fără ca să trezească, de cele mai multe ori, ecoul dorit. Moartea, văzută la televizor, s-a banalizat. Tresărim doar când cei care-și găsesc sfârșitul pe asfalt sunt personaje cunoscute sau apropiați. Atunci tragedia capără o dimensiune concretă. Dar la fel de ireparabilă. Pe vremea comuniștilor, circulația rutieră era una dintre zonele cele mai controlate și mai verificate ale vieții noastre. Nu atât din dragoste de om și din grijă față de sănătatea noastră, cât din faptul că automobilul tindea să devină una dintre libertățile a căror scăpare de sub control putea fi periculoasă pentru sistem. De aici teroarea instaurată la ordin, restricțiile de tot felul, măsurile absurde. Dar între toate aceste aberații, figura și un lucru, cred eu, bun. Milițienii de circulație erau judecați de superiorii lor în funcție și de câte accidente se înregistrau în "parohia" lor. Un șef de circulație dintr-un oraș sau județ unde se produceau mai multe accidente grave își putea lua adio de la promovare și risca să fie trimis prin vreo localitate prin care nu circulau decât căruțe. Asta îi obliga pe milițieni să supravegheze mai atent zonele cu potențial de accidente, să urmărească sistematizarea rutieră, să-i atenționeze mai des pe participanții la trafic asupra pericolelor pe care le pot întâmpina. Mai aveau miliț ienii de circulație ore de specialitate în școli, instruiau patrule de copii, făceau publicații de popularizare - cu alte cuvinte, muncă educativ-preventivă. Întrucât aceasta a fost considerată a face parte din recuzita represivă a odiosului sistem, a fost abrogată și astăzi poliția de circulație pare a fi prea ocupată cu număratul morților pentru a mai avea timp de prevenire.Nu vreau să spun că acestui lucru i se datorează numărul crescând de accidente, că drumurile proaste n-au nici o vină, că lipsa marcajelor și iresponsabilitatea unor șoferi se exclud din calcul. Dar cred că este unul dintre elementele importante ale procesului de reducere a măcelului de pe șosele. |