Sulfina Barbu, numitĂŁ mai deunĂŁzi ministru al Muncii (etcetera) este cel de-al 6-lea titular al acestui portofoliu de când puterea portocalie – cunoscutĂŁ la debutul sĂŁu drept “AlianĂža D.A.” – a preluat puterea ĂŽn România spre a conduce Ăžara spre cele mai ĂŽnalte culmi ale traiului bun. Nu ĂŽntâmplĂŁtor, ministerul care monitorizeazĂŁ evoluĂžia acestui indicator, a fost cel mai zguduit de diversele seisme politice.

Când fostul pesedist Marian Sârbu i-a predat democratului Gheorghe Barbu ºtafeta, lucrurile pãreau cã se Îndreaptã spre standardele europene. ªirul de ajutoare de tot felul, iniÞiate electoral de PSD, a fost continuat Într-o veselie, de nu mai era român care sã nu beneficieze de aºa ceva. Nici mãcar cutremurul despãrÞirii PNL de PD, din 2007, nu a stopat cursul. Barbu i-a predat ºtafeta lui Paul Pãcuraru, iar acesta, În 2008, a lãsat-o În locul sãu pe Mariana Câmpeanu, Însã doar pentru cele mai scurt mandat de pânã În prezent: mai puÞin de trei luni.

Revenirea ĂŽn fruntea ministerului a lui Marian Sârbu a reactivat speranĂža cĂŁ, ĂŽn faĂža ameninÞãrilor crizei, se va putea reacĂžiona cu ceva mai mult profesionalism. N-a fost sĂŁ fie, pentru cĂŁ fragila alianÞã dintre democraĂži Âşi social-democraĂži s-a fĂŁcut ÞãndĂŁri Âşi la lista amatorilor s-a mai adĂŁugat Âşi interimatul inginerului Pogea. DupĂŁ formarea noului Guvern Boc (nu se mai Âştie exact al câtelea), portofoliul buclucaÂş a fost preluat de un specialist - ÂŞeitan, care ĂŽnsĂŁ avea obiceiul sĂŁ vorbeascĂŁ mai mult decât trebuie Âşi – mai ales – despre ce nu trebuia – aÂşa ĂŽncât a fost pus pe lista remanierii din septembrie 2010.

În locul sãu a venit un bãiat cumsecade, de prin nordul þãrii, cunoscut sub numele original de Nelu Ioan (ºi Botiº) care a trudit ºi el o perioadã sã-ºi îmbunãtãþeascã nivelul de trai pe bazã de fonduri europene. Prins cu mâþa-n sacul cu euro, ºi-a dat demisia, iar la cârma Muncii a venit cel mai aerian dintre toþi miniºtri de pânã acum: povestitorul Lãzãroiu, eliberat cu schepsis de la Cotroceni, cu ceva timp mai înainte.

N-are rost sĂŁ mai vorbim acum despre ce trĂŁznĂŁi a fĂŁcut sociologul nostru, de Âşi-a ridicat ĂŽn cap tot partidul din care nu fĂŁcea parte. Importat este cĂŁ postul a devenit din nou vacant Âşi s-a declanÂşat bĂŁtĂŁlia internĂŁ ĂŽntre refuzaĂžii din alte runde. Între aceÂştia, cu siguranÞã cĂŁ cea mai mai frustrare a ĂŽncercat-o veterana Sulfina Barbu, cea aruncatĂŁ la gunoi de TĂŁriceanu Âşi nerecuperatĂŁ nici la alianĂža cu PSD Âşi nici la remanierea din 2010. De data aceasta, ĂŽnsĂŁ, a câºtigat partida, chiar dacĂŁ mediul nu prea are de-a face cu prefectura Muncii. La urma-urmelor, miniÂştrii ar trebui sĂŁ fie politici, nici nu li s-ar cere sĂŁ aibĂŁ habar de domeniu dacĂŁ au ĂŽn subordine echipe profesioniste. La noi e ĂŽnsĂŁ o “modĂŁ” la care nu renunÞã nimeni: fac pariu cĂŁ nici doamna Sulfina, care-Âşi va aduce, pe rând, oamenii cu care a lucrat la Mediu, sĂŁ facĂŁ politica muncii. M de la Mediu e doar identic cu cel de la MuncĂŁ.