Funcþioneazã, de mai bine de un secol - de pe vremea când un celebru autor lansa formula: "Aici, la porþile Orientului, unde totul este luat în rãspãr" - o prejudecatã conform cãreia Balcanii ºi balcanismul poartã, sistematic, o conotaþie peiorativã menitã sã le contrapunã autenticului europenism. Deºi vremurile au evoluat, prejudecata a rãmas ºi aºa se face cã, în ciuda apartenenþelor noastre certe la un perimetru geografic ºi spiritual de care nu ne putem separa la dorinþã, ignorãm prea des, o datã cu debitul, ºi creditul. Cu ochii ºi cu speranþele îndreptate cãtre un Occident care, dacã nu ne ignorã, oricum nu este dispus (încã?) sã ne trateze ca parteneri egali nu numai în obligaþii, uitãm cã aici, lângã noi, existã un remarcabil potenþial de cooperare ºi dezvoltare. Balcanii sunt o zonã omogenã ºi stabilizatã istoric ºi, cu excepþia conflictului bosniac (ale cãrui raþiuni prezente trebuie cãutate prin alte pãrþi) nu existã motive de a te îndoi de capacitatea de prosperitate a unei pieþe de peste o sutã de milioane de suflete. Existenþa a douã naþiuni pe care apartenenþa la structurile europene (CEE ºi NATO) Ie-a propulsat spre niveluri competiþionale - mã refer la greci ºi la turci - face ca pânã ºi spinoasei probleme a finanþãrilor externe sã i se poatã gãsi o rezolvare care sã nu depindã doar de nazurile FMI sau ale Bãncii Mondiale. Totul, bineînþeles, cu o condiþie: aceea a încrederii în viabilitatea acestui model. Recenta întâlnire de la loanina a miniºtrilor de externe român, grec ºi bulgar ar putea constitui o premisã pentru luarea în consideraþie, mai serioasã ºi mai pragmaticã, a unei cãi originale doar prin renunþarea la prejudecãþile de genul "rãspãrului" de la porþile Orientului.