Funcționează, de mai bine de un secol - de pe vremea când un celebru autor lansa formula: "Aici, la porțile Orientului, unde totul este luat în răspăr" - o prejudecată conform căreia Balcanii și balcanismul poartă, sistematic, o conotație peiorativă menită să le contrapună autenticului europenism. Deși vremurile au evoluat, prejudecata a rămas și așa se face că, în ciuda apartenențelor noastre certe la un perimetru geografic și spiritual de care nu ne putem separa la dorință, ignorăm prea des, o dată cu debitul, și creditul. Cu ochii și cu speranțele îndreptate către un Occident care, dacă nu ne ignoră, oricum nu este dispus (încă?) să ne trateze ca parteneri egali nu numai în obligații, uităm că aici, lângă noi, există un remarcabil potențial de cooperare și dezvoltare. Balcanii sunt o zonă omogenă și stabilizată istoric și, cu excepția conflictului bosniac (ale cărui rațiuni prezente trebuie căutate prin alte părți) nu există motive de a te îndoi de capacitatea de prosperitate a unei piețe de peste o sută de milioane de suflete. Existența a două națiuni pe care apartenența la structurile europene (CEE și NATO) Ie-a propulsat spre niveluri competiționale - mă refer la greci și la turci - face ca până și spinoasei probleme a finanțărilor externe să i se poată găsi o rezolvare care să nu depindă doar de nazurile FMI sau ale Băncii Mondiale. Totul, bineînțeles, cu o condiție: aceea a încrederii în viabilitatea acestui model. Recenta întâlnire de la loanina a miniștrilor de externe român, grec și bulgar ar putea constitui o premisă pentru luarea în considerație, mai serioasă și mai pragmatică, a unei căi originale doar prin renunțarea la prejudecățile de genul "răspărului" de la porțile Orientului. |