Vi-l puteþi imagina pe George Bush, ca sã dau exemplul ‘licuriciului’ mai mare, plimbându-se cu nevasta prin Washington sau prin alt oraº american, în mijlocul compatrioþilor sãi, în aºa-zisul sãu ‘timp liber’ (deºi un preºedinte în funcþie nu prea are aºa ceva; el e în slujba naþiunii 24 de ore din 24. Credeþi cumva cã dacã America e atacatã noaptea, el nu pune degetul pe butonul atomic pânã la 8 dimineaþa, când revine la biroul Oval?), uitându-se chior⺠la droaia de jurnaliºti din spatele agenþilor secreþi care-l protejeazã sau la elicopterele din care aceºtia încearcã sã ia imagini ºi spunându-le verde în faþã: ‘Nesimþiþilor, mai lãsaþi-mã în pace cã sunt cu nevasta în timpul meu liber!’ Desigur, George Bush n-ar putea sã facã aºa ceva. Nu-ºi poate permite sã înjure în faþã (indiferent de cum gândeºte) principalul instrument de care se serveºte în comunicarea sa cu poporul. Probabil cã Traian Bãsescu a inventat alte mijloace de comunicare cu poporul român, aºa încât presa ar trebui sã fie prezentã doar când o cheamã el ºi când are chef sã i se adreseze. Altminteri, ‘lucrãtorii condeiului ºi ai imaginii’ se transformã automat într-o adunãturã de ‘nesimþiþi’ ºi ‘împuþite’, ca sã folosim terminologia prezidenþialã. Ceea ce s-a întâmplat sâmbãtã la Mamaia nu e singular. Am mai asistat ºi în alte dãþi la rãbufnirile bãsesciene. De la episodul cu recuperarea pungilor cu cearºafuri din casa de pe Mihãileanu – acþiune privatã, la care presa nu fusese invitatã – ºi pânã la escapadele sale de-a lungul ºi de-a latul litoralului, Traian Bãsescu îºi proclamã dreptul la viaþã personalã fãrã ingerinþe din partea presei. Un drept altminteri firesc: Bãsescu este, întâi de toate, om, ºi ca oricare altul ar avea dreptul la intimitate. Un drept care, de regulã i se respectã. Nici un gazetar nu ºi-a bãgat nasul prin aºternuturile sale de la Cotroceni sau din Bãneasa. Când iese în lume, e altceva. ÃŽnseamnã, în primul rând, cã îºi asumã riscul ca, pe lângã a fi adulat de fani, sã fie ºi observat de gazetari. Pe de altã parte, dacã þine atât de mult la statutul sãu de persoanã privatã, nu trebuia sã se bage în chestia asta cu preºedinþia. Dacã azi îl aveam preºedinte pe Nãstase, cum putea sã fie, sâmbãtã gazetarii ar fi fost pe urmele acestuia ºi habar n-ar fi avut ce face Bãsescu, cetãþeanul. Nu i-ar fi interesat. Aºa încât, soluþia problemei este mai mult decât simplã: ‘schimb Cotroceni, cu prea multe dependenþe, pentru apartament la bloc în Constanþa!’ Liniºte asiguratã! |