Nimic mai absurd sau mai inutil decât această cruciadă împotriva manelelor pe care intenţionează să o declanşeze Ministerul Culturii la indicaţia directaă nemijlocită, a premierului. Ai sentimentul că Executivul a rezolvat toate problemele grave, de fond, ale societăţii româneşti şi că nu i-a mai rămas decât să-i pună la zid pe Adrian Copilu'Minune şi Costi Ioniţă. Brusc, aceştia devin un soi de haiduci ai cântului, urmăriţi de poterele ministrului Culturii pe coclaurii ţării unde dau la săraci prinosul de refrene puse sub obroc de logofeţii şi ispravnicii ordinului "foii verzi". Asociaţia pusă la cale de Ionela Prodan şi compania are ambiţii mari - prima dintre acestea fiind stăvilirea proliferării prostului gust în materie de muzică. Dincolo de motivul frumos, de fond, iese în evidenţă dedesubtul: succesul manelelor şi al maneliştilor afectează grav buzunarul interpreţilor tradiţionalişti. Cine e de vină? În nici un caz maneliştii: ei nu fac decât să răspundă unei nevoi aşa cum ştiu şi cum pot. Publicul? Nici măcar el. Nu poţi să-i faci o vina lui nea Ilie că-i saltă inima în piept la auzul manelei. Asta-i coarda lui sensibilă. Problema stă în altă parte. Şi anume, în continua afectare a climatului cultural. Valorile tradiţionale se dovedesc neputincioase în faţa asaltului (in)culturii de piaţă. Consolidarea economică a mahalalei corespunde şi în plan cultural ofensivei unui gen şi a unor interpreţi din care zona îşi constituie modelele. Interdicţiile n-au rezolvat niciodată situaţii de acest fel. Ba chiar le-au întărit. Amintiţi-vă doar ce efecte a avut prohibiţia în America. O prohibiţie culturală, de acest fel, nu va face decât să înnece România în acordurile de gen sub privirile şi auzul neputincioase ale Ionelei Prodan şi ale lui Adrian Năstase.