Cred cã premierul Nãstase are dreptate când afirmã faptul cã corupþia ºi lupta împotriva corupþiei au devenit fetiºuri, ºi cã de aici se aºteaptã rezolvarea tuturor problemelor. Cred, deasemenea, ºi ce spune preºedintele Iliescu, cã nu tot ceea ce contravine legii este corupþie ºi cã infracþionalitatea are un registru larg, de care nu se fac rãspunzãtoare relaþiile incorecte dintre reprezentanþii statului ºi cetãþeni. Corupþia este, însã, o realitate, nici mãcar caracteristicã unei societãþi aflate în tranziþie sau unei þãri sãrace. Corupþia este pretutindeni pe glob, mai multã ºi mai gravã acolo unde ºi miza este mai mare. Cred, chiar, cã datoritã unor condiþii specifice, corupþia la români este mai micã decât în alte ogrãzi învecinate, inclusiv din motivul cã s-a vorbit mult despre ea. Se întâmplã însã ca amploarea ei sã fie asimilatã intensitãþii discursului gazetãresc, care gãseºte în corupþie unul dintre subiectele favorite, cu maxim impact la un public tot mai frustrat de condiþiile generale de viaþã, dispus sã gãseascã, oricând, un þap ispãºitor. Desigur cã lupta împotriva corupþiei este o necesitate vitalã. Nu cred însã cã ne putem face un ideal din a trimite cât mai mulþi oameni dupã gratii, mai ales cã în condiþiile unei puternice confuzii morale, fenomenul nici nu mai este interpretat ca atare, ci ca un 'obicei al locurilor'. Existã, în România, mulþi corupþi, mari ºi mici. Cad pradã anticorupþiei mai ales cei mici. Cei mari au învãþat ºi ºtiu sã-ºi pãzeascã pielea. Au, de multe ori, ºi mijloacele necesare. Cu cât fenomenul e mai amplu, cu atât el este mai greu de combãtut. Principala preocupare, prioritate, o reprezintã - cred - combaterea surselor corupþiei. Acþionarea asupra conjuncturilor ºi mecanismelor care o induc, o fac posibilã. Eliminarea acestor conjuncturi va aduce, dupã sine, mai puþine cazuri de corupþie. Asta în primul rând. În al doilea, cred cã instrumentul de luptã cel mai convingãtor îl reprezintã severitatea sancþiunilor. Celor care nu sunt dotaþi de la naturã cu cinste, onestitate, responsabilitate, trebuie sã li se opunã modelul descurajator. Teama de braþul lung al legii. Spaima de a sta multã vreme departe de lume. Ofensiva împotriva corupþiei cu asta ar trebui sã înceapã: cu determinarea ºi eliminarea cazurilor. ªi sã sfârºeascã cu severitatea pedepselor. |