Cred că premierul Năstase are dreptate când afirmă faptul că corupția și lupta împotriva corupției au devenit fetișuri, și că de aici se așteaptă rezolvarea tuturor problemelor. Cred, deasemenea, și ce spune președintele Iliescu, că nu tot ceea ce contravine legii este corupție și că infracționalitatea are un registru larg, de care nu se fac răspunzătoare relațiile incorecte dintre reprezentanții statului și cetățeni. Corupția este, însă, o realitate, nici măcar caracteristică unei societăți aflate în tranziție sau unei țări sărace. Corupția este pretutindeni pe glob, mai multă și mai gravă acolo unde și miza este mai mare. Cred, chiar, că datorită unor condiții specifice, corupția la români este mai mică decât în alte ogrăzi învecinate, inclusiv din motivul că s-a vorbit mult despre ea. Se întâmplă însă ca amploarea ei să fie asimilată intensității discursului gazetăresc, care găsește în corupție unul dintre subiectele favorite, cu maxim impact la un public tot mai frustrat de condițiile generale de viață, dispus să găsească, oricând, un țap ispășitor. Desigur că lupta împotriva corupției este o necesitate vitală. Nu cred însă că ne putem face un ideal din a trimite cât mai mulți oameni după gratii, mai ales că în condițiile unei puternice confuzii morale, fenomenul nici nu mai este interpretat ca atare, ci ca un 'obicei al locurilor'. Există, în România, mulți corupți, mari și mici. Cad pradă anticorupției mai ales cei mici. Cei mari au învățat și știu să-și păzească pielea. Au, de multe ori, și mijloacele necesare. Cu cât fenomenul e mai amplu, cu atât el este mai greu de combătut. Principala preocupare, prioritate, o reprezintă - cred - combaterea surselor corupției. Acționarea asupra conjuncturilor și mecanismelor care o induc, o fac posibilă. Eliminarea acestor conjuncturi va aduce, după sine, mai puține cazuri de corupție. Asta în primul rând. În al doilea, cred că instrumentul de luptă cel mai convingător îl reprezintă severitatea sancțiunilor. Celor care nu sunt dotați de la natură cu cinste, onestitate, responsabilitate, trebuie să li se opună modelul descurajator. Teama de brațul lung al legii. Spaima de a sta multă vreme departe de lume. Ofensiva împotriva corupției cu asta ar trebui să înceapă: cu determinarea și eliminarea cazurilor. Și să sfârșească cu severitatea pedepselor. |