Pe fundalul sãrbãtoresc al sfârºitului de an, discursurile prezidenþiale au punctat noþiunea spre care ar urma sã se îndrepte preocuparea majorã a administraþiei în cel care abia începe: CORUPÞIA! Cine îºi închipuie cã aceasta a început odatã cu eliberarea de totalitarism, se înºealã. Corupþia însoþeºte, de milenii poate, evoluþia societãþii, adoptându-se în formele variate la condiþiile existente. Comunismul a avut corupþia lui, pânã la cele mai înalte nivele. Doar cã pe atunci aceasta era toleratã un element eficient în menþinerea sub control a structurilor de putere. Ce erau, la urma-urmelor, privilegiile ierarhiilor de partid ºi de stat altceva decât corupþie? Nu pachetele de Kent ºi sticlele de whisky erau elementele definitorii, ci traficul de influenþã ºi mita instituþionalizatã - transpusã în posturi cu secretarã ºi ºofer, în apartamente de la stat ºi în cãlãtorii în strãinãtate pe banii aceluiaºi. Corupþia se miºca, însã, în limitele pe care i le impunea politica nici mai mult, nici mai puþin. Dupã apariþia de mize noi a diversificat ºi amplificat fenomenul. Pe de o parte, dispariþia factorului de control care acþiona la ordin, iar pe de alta setea de acumulare pe care o proclamase obiectivul construcþiei unei societãþi capitaliste, au dat startul în acþiunea masivã de jefuire ºi de ciopârþire a altãdatã intangibilei avuþii naþionale. Patrimoniul comun a trecut ºi trece în beneficiu provocat în primul rând pe bazã de corupþie, în ce e mai curat principiu al cererii ºi ofertei. Influenþa politicului în ungerea acestui mecanism este o realitate pe care nimeni nu o mai poate ignora. Corupþia nu este un fenomen în sine, ci un mecanism la a cãrei funcþionare contribuie cei care au puterea de decizie. Or, tocmai aceºtia sunt puºi, din timp în timp, sã se rãfuiascã cu corupþia. Adicã cu ei înºiºi. Aici stã principala defecþiune a anticorupþiei. În faptul cã se aºteaptã ca ea sã fie combãtutã de la aceleaºi nivele de decizie care o propagã. Aici este ºi eroarea de judecatã: corupþia nu poate fi combãtutã prin comisii, ci prin lege ºi prin drasticul control al aplicãrii acestuia. Restul este un simplu spectacol donquijotesc, pentru ameþirea naivilor. |