De-a dreptul miÂşcĂŁtor motivul invocat de colegul Bogdan Chirieac ĂŽn scrisoarea de demisie din echipa de conducere a cotidianului „Gândul”: „ ...ĂŽnĂželeg sĂŁ mĂŁ retrag ĂŽntr-un moment ĂŽn care ĂŽn România asistĂŁm la o confuzie gravĂŁ a valorilor economiei de piaÞã, dublatĂŁ de o companie furibundĂŁ de decredibilizare a presei”. DacĂŁ n-ar fi plasatĂŁ, pe aceeaÂşi paginĂŁ cu opinia Âşefului sĂŁu de gazetĂŁ, am putea sĂŁ jurĂŁm cĂŁ dl Chirieac este unul dintre apostolii deontoÂşogiei care se jertfeÂşte pe sine pe altarul credibilitĂŁĂžii presei. Numai cĂŁ dl Cristian Tudor Popescu, aici ĂŽn situaĂžia de a poza ĂŽntr-un mare naiv, care nu ĂŽndrĂŁzneÂşte nici mĂŁcar sĂŁ-Âşi suspecteze confraĂžii din bĂŁtĂŁlia pentru egalitatea ĂŽn faĂža legii (dacĂŁ sloganul mai e valabil ĂŽn vreun fel), pune lucrurile la punct: „Dincolo de  coduri Âşi reguli, lĂŁsându-ne pe noi, colegii lui, sĂŁ aflĂŁm din dezvĂŁluirile de presĂŁ despre aceastĂŁ  calitate a sa , paralelĂŁ cu cea de jurnalist, dl Chirieac a lovit ĂŽn prestigiul Âşi credibilitatea ziarului”. Mâhnirea preÂşedintelui Clubului Român de PresĂŁ e de ĂŽnĂželes. Nu este comod sĂŁ dai de ceea ce de regulĂŁ cauĂži pe la alĂžii, ĂŽn propria ta ogradĂŁ, Âşi sĂŁ mai Âşi constaĂži cĂŁ povestea nici mĂŁcar nu  e nouĂŁ. Ci cĂŁ dateazĂŁ ĂŽncĂŁ de pe vremurile ĂŽn care acelaÂşi Bogdan Chirieac fĂŁcea pantofii fostului premier ĂŽntr-o emisiune de televiziune de care la vremea respectivĂŁ ziarul (cu titlul de atunci) se delimita, dar nu condamna, pe motiv cĂŁ osanalele erau  ĂŽnĂŁlĂžate ĂŽn timpul liber al gazetarului Âşi pe alte coarde decât cea scrisĂŁ ĂŽn gazeta proprie.
Desigur, ne putem Întreba: la urma urmei, ce-a fãcut Chirieac? N-a furat, n-a Înºelat, s-a ÎmbogãÞit doar, pe cãi colaterale, pentru cã se ºtie cã din presã nu se pot ÎmbogãÞi decât unii. Ba, nota bene, dânsul pare sã fi ÎnÞeles mai bine decât alÞii filosofia economiei de piaÞã ºi mecanismele ei, pe care le-a aplicat cu succes. Dovadã, beneficiile pe care le-a obÞinut ºi cu care ºi-a finanÞat ºi participarea la crearea unei noi gazete ale cãrei acÞionar rãmâne.
Puriºtii vor clama: deontologie! Unde e deontologia? Una scrii ºi alta fumezi! Sigur, Bogdan Chireac a fãcut eroarea de a da ghes afacerii prin meandrele condeiului. Dar câÞi nu fac asta, ºi nimeni nu-i mai Îndeamnã sã-ºi dea demisia. Dar, oare, a fosr o eroare? N-a fost premeditat? Cine sã mai ºtie. Important este cã, din dragoste de gazetãrie, aia pe care se reped din toate pãrÞile inamicii, ca sã o decredibilizeze, dl Chireac a lãsat un loc liber În panteonul erorilor luptei pentru adevãr.