De-a dreptul mișcător motivul invocat de colegul Bogdan Chirieac în scrisoarea de demisie din echipa de conducere a cotidianului „Gândul”: „ ...înțeleg să mă retrag într-un moment în care în România asistăm la o confuzie gravă a valorilor economiei de piață, dublată de o companie furibundă de decredibilizare a presei”. Dacă n-ar fi plasată, pe aceeași pagină cu opinia șefului său de gazetă, am putea să jurăm că dl Chirieac este unul dintre apostolii deontoșogiei care se jertfește pe sine pe altarul credibilității presei. Numai că dl Cristian Tudor Popescu, aici în situația de a poza într-un mare naiv, care nu îndrăznește nici măcar să-și suspecteze confrații din bătălia pentru egalitatea în fața legii (dacă sloganul mai e valabil în vreun fel), pune lucrurile la punct: „Dincolo de coduri și reguli, lăsându-ne pe noi, colegii lui, să aflăm din dezvăluirile de presă despre această calitate a sa , paralelă cu cea de jurnalist, dl Chirieac a lovit în prestigiul și credibilitatea ziarului”. Mâhnirea președintelui Clubului Român de Presă e de înțeles. Nu este comod să dai de ceea ce de regulă cauți pe la alții, în propria ta ogradă, și să mai și constați că povestea nici măcar nu e nouă. Ci că datează încă de pe vremurile în care același Bogdan Chirieac făcea pantofii fostului premier într-o emisiune de televiziune de care la vremea respectivă ziarul (cu titlul de atunci) se delimita, dar nu condamna, pe motiv că osanalele erau înălțate în timpul liber al gazetarului și pe alte coarde decât cea scrisă în gazeta proprie.
Desigur, ne putem întreba: la urma urmei, ce-a făcut Chirieac? N-a furat, n-a înșelat, s-a îmbogățit doar, pe căi colaterale, pentru că se știe că din presă nu se pot îmbogăți decât unii. Ba, nota bene, dânsul pare să fi înțeles mai bine decât alții filosofia economiei de piață și mecanismele ei, pe care le-a aplicat cu succes. Dovadă, beneficiile pe care le-a obținut și cu care și-a finanțat și participarea la crearea unei noi gazete ale cărei acționar rămâne.
Puriștii vor clama: deontologie! Unde e deontologia? Una scrii și alta fumezi! Sigur, Bogdan Chireac a făcut eroarea de a da ghes afacerii prin meandrele condeiului. Dar câți nu fac asta, și nimeni nu-i mai îndeamnă să-și dea demisia. Dar, oare, a fosr o eroare? N-a fost premeditat? Cine să mai știe. Important este că, din dragoste de gazetărie, aia pe care se reped din toate părțile inamicii, ca să o decredibilizeze, dl Chireac a lăsat un loc liber în panteonul erorilor luptei pentru adevăr.