Când am declanºat, la sfârºitul lui '92, lunga campanie de presã împotriva contrabandei cu þigãri, în LIBERTATEA („Drumul Kentului"), n-am bãnuit nici un moment cã buba e atât de mare ºi cã boala e cronicã. Am avut senzaþia cã, profitând de balamucul din þarã, de lipsa de eficienþã a instituþiilor statului, câþiva arabi mai înfigãreþi ºi-au construit o reþea de fãcut bani pe seama naivitãþii românilor.
Când au început sã aparã ºi nume de români - în frunte cu celebrul comisar al Gãrzii Financiare, Gheorghe Floricã, plin de miere pânã la coate, dar transformat în justiþiar de o Opoziþie care avea nevoie de instrumente în lupta sa politicã - am înþeles cã nu e vorba de cine ºtie ce soi de „purificare etnicã" ºi cã miza începe sã capete amploare.
Ceea ce pãrea a fi fost stins prin. ancheta ce s-a finalizat, târziu ºi tardiv, cu procesul intentat con- trabandistului libanez Nassar, a ars mocnit, printre mandate ºi guverne. Iatã cã acum, la mai bine de un an de la ceea ce presa a numit „Þigareta 2", constatãm cã n-am vãzut decât vârful unui aisberg - un aisberg în valoare de miliarde de dolari, strânºi din þarã ºi expediaþi pe aiurea, de tot soiul de întreprinzã-tori fãrã culoare politicã. Dar cu sprijin clar, deloc neinteresat.
Abia la anul vom vedea cât din aceste sume vehiculate subteran va fi scos la ivealã sub formã de fonduri electorale.
Va fi, clar, cel de-al cincilea scrutin alimentat direct de la „þâþa" contrabandei pe care nimeni n-a avut ºi nu are interesul sã o curme, atâta timp cât banii n-au miros ºi cât Consiliul Europei considerã doar fumatul ca fiind dãunãtor sãnãtãþii. Nu ºi traficul.