Juriul de Onoare, DisciplinĂŁ Âşi Arbitraj a dat publicitĂŁĂžii un comunicat prin care se fĂŁcea cunoscutĂŁ excluderea lui Marian Petre MiluĂž din PNÞCD, invocându-se „grave abateri disciplinare” ale preÂşedintelui acestei formaĂžiuni. „PuciÂştii” sunt de pe la Cluj, iar manevra a fost orchestratĂŁ de aripa „Sârbu” de la Cluj.

Ce va urma dupĂŁ acest pas – ale cĂŁrui motive, oricum, nu mai conteazĂŁ - face parte din recuzita clasicĂŁ a afacerilor de partid: MiluĂž va contesta decizia Âşi va cataloga Comisia ca frauduloasĂŁ Âşi se vor produce dovezi cĂŁ promotoriiei nu au nicio legitimitate. El va apĂŁra  „adevĂŁratul PNÞCD” ĂŽn lupta cu „falsul PNÞCD”. Pentru ce? Sincer sĂŁ fiu, habar n-am. Miza nu mai poate fi decât una de reprezentare. Pentru cĂŁ, de fapt, partidul e mort Âşi ĂŽngropat ĂŽncĂŁ de acum vreo nouĂŁ ani.

PNÞCD a reapĂŁrut pe schema istoriei prin efortul unui grup de foÂşti deĂžinuĂži politici care au plĂŁtit cu ani grei de puÂşcĂŁrie ĂŽntâmplarea de a se fi aflat la locul nepotrivit ĂŽn momentul istoric nepotrivit. SuferinĂžele Âşi privaĂžiunile au generat un crez care a depĂŁÂşit de multe ori raĂžiunea Âşi contextul ĂŽn care s-a manifestat aceastĂŁ grupare. ÎncĂŁ de la ĂŽnceputurile reinserĂŁrii sale, partidul a dorit sĂŁ reprezinte o replicĂŁ intransigentĂŁ la formulele de manifestare ale postcomunismului. Îndârjirea Âşi agresivitatea manifestate la ĂŽnceputuri, intransigenĂža faÞã de descendenĂžii fostului regim au fĂŁcut ca numĂŁrul celor care au dorit sĂŁ e ĂŽndrepte spre aceastĂŁ opĂžiune politicĂŁ sĂŁ fie mai mic decât cei care s-au regĂŁsit, mai degrabĂŁ, ĂŽn liberalism, de pildĂŁ. Condus de un personaj cu autoritate Âşi carismĂŁ – l-am numit pe Corneliu Coposu – partidul a ieÂşit totuÂşi cu dificultate din procentajele minimale Âşi doar construcĂžia ConvenĂžiei Democratice realizatĂŁ mai ales la presiuni externe a reuÂşit sĂŁ facĂŁ din el o voce distinctĂŁ. EÂşecul liberal din 92 i-a dat posibilitatea lui Coposu sĂŁ preia conducerea OpoziĂžiei iar momentul „schimbĂŁrii”, din 1996 a adus formaĂžiunea la guvernare, pentru a doua oarĂŁ ĂŽn istorie. FĂŁrĂŁ Coposu, trecut ĂŽn nefiinÞã Âşi cu un Diaconescu lipsit de orice veleitĂŁĂži, partidul a fost sufocat de partenerii  unei guvernĂŁri dezastruase Âşi fĂŁcut responsabil pentru toate oalele sparte. IeÂşirea de la guvernare, ĂŽn 2000, a ĂŽnsemnat Âşi ieÂşirea din jocul politic parlamentar. Dezagregarea partidului a fost rapidĂŁ Âşi cei care s-au perindat pe la conducerea sa – Ciorbea, Marga, Ciuhandu Âşi, ultimul pe listĂŁ, MiluĂž – n-au reuÂşit sĂŁ opreascĂŁ sau sĂŁ limiteze procesul. Nici mĂŁcar ĂŽncercĂŁile lui TalpeÂş de a-l conecta la familia creÂştin-democratĂŁ europeanĂŁ n-au mai avut succes. Sigla PNÞCD a rĂŁmas o simplĂŁ formĂŁ fĂŁrĂŁ fond, punând sub semnul ĂŽntrebĂŁrii valabilitatea demersului de a reĂŽnnoda firul istoriei dupĂŁ un accident de jumĂŁtate de secol.