Una dintre cele mai dramatice - pe plan psihologic - consecinÞe ale austeritãÞii socialiste a fost afundarea oraºului În Întuneric. Pe altarul economiei de combustibil necesar unei industrii energofage au fost sacrificate, una câte una, lãmpile felinarelor, puÞinele reclame ºi firme, programele TV...

Bezna oraºului s-a Întins În suflete si În conºtiinÞe, fãcându-ne mai egoiºti ºi mai intoleranÞi decât reuºiserã metodele clasice de formare a "omului nou".

Anul acesta, Bucureºtiul este, parcã, mai luminat ca oricând. Nu este, În nici un caz, decorul de sãrbãtori al marilor metropole occidentale. Dar ºiragurile de becuri multicolore, brazii ornaÞi cu lumânãri, stelele de pe stâlpii electrici ne fac sã Întrezãrim ceva din bucuria cu care alÞii - mai lipsiÞi decât noi de grijile cotidiene ale hranei ºi cãldurii - Întâmpinã anul nou, În care au mai multã Încredere decât noi. Este un Început dãtãtor de nãdejde ºi de optimism pe care ni-l dorim cu toÞii mai adevãrat.

Desigur, Într-o manierã proprie epocii Întunericului, ne-am putea ridica cu mânie proletarã: cu banii risipiÞi pe becuri, ghirlande ºi brazi luminaÞi s-ar fi putut hrãni ºi Îmbrãca nu ºtiu câÞi copii ai strãzii, urgisiÞi de o soartã parcã mai rea astãzi decât ieri.! Este adevãrat. Dupã cum la fel de adevãrat este cã sufletul are si el nevoie de o hranã, iar luminile inutile ale oraºului din acest prag dintre ani tocmai asta sunt...